Nervuri

Cand aripile tale se frang in cenusa,
cand zborul ti-e oprit de glasuri ascutite,
cand nervii-ti arunca fiinta'n pustiu
sa nu ridici niciodata glasul,
sa nu-ti clocotesti cazanele mintii
intr-o desfatare a infernului
unde dracii intorc inimi cu furca.
Cand pumnii se strang mototol
iar lacrimi suvoiae se scurg,
nu mai ramane nimic din trairi
s-au ascuns...

Cand timpul se frange in cenusa,
cand ploaia se'arunca  pe corp de statui
cand limba ta se'noada in cruci
sa nu uiti ca pietre arunci
ca omul din Bilblie ce arunca'n femeia cu pletele lungi.

Cand peste simtirile tale se nasc aschii lungi,
cand peste ochi desenezi pete albastre si dungi
sa-ti faci curaj sa alungi:
cenusa, aripile moarte, cuvintele mute...