Ventricul

Cunosti tu soptirea, freamatul, vuietul?
simtesti tu parfumul, culoarea, sunetul?
privesti tu irisul, pielea, ventriculul?

S-au deschis azi pe marginea lacului
unde mormane de albastre clopote
strangeau in pocalele lor, zumzete
marturii, pasi indecisi, clocote.

Sub ramuri innegrite de timp
Ai gasit: soptire, freamat, vuiet
parfum, culoare si sunet.

Ai rupt sticla din calea timpului
secundele se vad cum alearga
sunt ticaieli de ventricul ramase
ce'asteapta, asteapta sa vina,
sa iasa, sa lase, sa se intregeasca.

Clopotele albastre adorm
sub luna prea grea asta seara
iti canta tie cant de iertare,
sa nu rupi, iar si iar din ventricul
exact ca gandacul:
e prea mic, o sa moara!