sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Scrisoare catre un Casper imobilizat

"Bărbăţia cere putere de voinţă, stăpânire de sine, cere să ştii să înfrângi slăbiciunea". 
 
Pentru ca femeile vor multe, multe de tot de la barbatii pe care ii considera parteneri de lupta, oamenii dragi fara de care sufletul lor nu ar mai exista.
Pentru ca dragul meu, te iubesc si mi te doresc viu langa mine, viu si proaspat. Nu imbobilizat in scaunul tau negru din piele cu rotile, in fata unui patrat care-ti ofileste creierul.
Barbatia ta nu consta in incapatanarea de care dai dovada zi de zi "Ce p*la mea sa fac tot ce zice ea"??? . Asta nu e barbatie. E lasitate, si putrezire. Imi putrezesti trairile pentru ca zi de zi, ma faci sa mi se stranga inima in loc sa se deschida, imi alungi zambetul de pe buze in loc sa mi deschizi gura sa rad in hohote.
Ma simt zilnic ca pe o barca cu panze si cand vin furtunile, trag singura de franghii, coordonez singura vasul pe marea vietii in care ne-am aruncat impreuna. Tu nu poti, nu vrei pentru ca zi de zi te ancorezi in scaunul negru cu rotile, din fata patratului colorat frumos, cu jocuri multe si meciuri de fotbal.
Azi m-ai intristat mult si profund. Stiu ca nu sunt femeia perfecta, stiu ca vrei sa fii mangaiat si alinat, stiu ca iti doresti sa fii rasfatat. Pur si simplu am repulsie de negru, si de rotile. Ridica-te de acolo sa te iubesc, fii viu sa te iubesc, respira-mi curat in nas sa te iubesc, vorbeste-mi alta limba sa te iubesc.
Azi am obosit, sunt singura...mi-e frig...am plecat...


vineri, 21 ianuarie 2011

O lume mai buna

 "Fiind constient de potentialul si abilitatile sale, un om poate construi o lume mai buna".- Dalai Lama

Am inceput de ieri sa construiesc lumea  in care ma regasesc de multe ori inconjurata de cele mai frumoase clipe. Sunt gramezi de trairi pe care le zvacnesc zi de zi, luna de luna, pana se aduna an dupa an. In mainile mele stau cele ce sunt cu putinta. Daca imi doresc lumea mea o voi cladi, ca si pana acum. Din nimic am sa construiesc. Cred in ceea ce sunt, in pasii mei din fiecare zi, in convingerile si opiniile mele. Obisnuiam sa traiesc in trecut, poate pentru ca de multe ori nu vedeam in oglinda fericirea prezentului. Trecutul a trecut si el cu toti anii de demult apusi, lasati in era timpului stravechi, pentru ca azi oglinda mea radiaza in sclipiri de fericire. Lumina.
Lumina aduce cu ea zilele prezentului meu. Cu multe cuvinte noi din orasul lui Karl - regele; grele dar frumoase, stancoase precum muntii din Padurea Neagra, plimbari cu trenul-tramvai in care se simte galagia "g-urilor" venite din gatlejul oamenilor. Aglomeratia zilnica de pe Kaiser Alle, strada la inceputul caruia o cafenea serveste cani mari, mari de cappuccino, latte macchiato, cafea si covrigul meu cu unt dupa care ma topesc la fiecare mic dejun. Noptile de sambata in care nebunii slujesc imperiul lui Bacchus intr-un vals continuu al betiei, al veseliei. Tocurile inalte purtate de plete lungi, make-up-ul, rochitele, picioarele dezgolite la minus grade Celsius. Imi plac si le savurez. E viata de azi.
Turnul bisericii din Durlacher Alle, vesnic paznic al noptilor, camera in care am inceput sa construim din caramizi colorate puzzle-ul existentei noastre, peretele din bucatarie unde fragmente din lume se imbina in culori, imagini, fotografii, texte. Eva sta agatata in toate cuiele de pe el. 
Ieri ma gandeam ca am avut curaj nebun. Sa las o lume deja ridicata, pentru o alta LUME inca in plina dezvoltare. Nebunul de pica, imi creeaza spasme si uneori e bine. E bine cand nu mai ai ratiune. Te degajezi, traiesti, fara sa-ti dai seama esti mai mult decat viu.
Imi plac aici copiii din micile remorci agatate de biciclete. Si mamele din tramvai cu doi copii dupa ele, poate 3 sau 4. Padurea in care imi alerg corpul. Barurile interesante unde meniurile sunt delicioase. Aerul curat, iarba verde, copacii perfecti, oamenii noi.
Sigur de multe ori mi se face dor.. strazile Iasului scaldat in lumina Copoului, de zgomotul din Tudor, de oamenii dragi sufletului meu. De Angela si de antipatiile sale, de Barbie-girl cu mofturile de pe varful genelor false, de Marta si albastrul ei, de gandurile bune ale tuturor, de locul meu drag in Roman, de mama si de tata, de fagurile Icai, de locurile sufletului meu.
Nu vor trece. Sunt ale mele toate. Am sa le fac tablou, sa le agat de peretele nou la care zi de zi construiesc...









vineri, 14 ianuarie 2011

Tot ce e bun: ori este imoral, ori este ilegal, ori ingrasa!

In timp ce rasfoiam internetul impreuna cu fantoma mea draga, ne-a amuzat un site cu fraze inspirate din legile lui Murphy. Mi-a placut cea enuntata mai sus, despre care confirm de fiecare data: ASA ESTE! Tot ce este bun: ori este imoral, ori este ilegal, ori ingrasa!
Imoral: sexul inainte de casatorie, in traditiile stravechi si in procente mici inca si azi, dainuie ca imoralitate. O imoralitate atat de profund traita, si explorata de toate trupurile Terrei. Cam cat de bine ti se aseaza trupul peste petec de piele a celui/ celei pe care il/ o iubesti, si de unde vine dorinta, daca nu din placere? Imoral: sexul cu persoane de acelasi sex. Nu sunt impotriva, dar ma amuz ironic cand vad cupluri gay. E viata si dreptul lor sa isi urmeze deciziile. Imoral: sa fii cinic, ipocrit, pervers, parsiv, "pupinCurist", fals, fad. Toate adjectivele ce denota o falsitate abondanta, si care evident strica trasaturile fiecaruia dintre noi. Imorala sunt cand nu sunt: corecta fata de mine, si fata de cei din jurul meu. Cand invoc lenea ca scuza pentru diminetile in care ar trebui sa alerg - "Mens sana in corpore sano" ( "Dar de unde?!?!".), mai am vreo doua mici imoralitati pe care le tin numai pentru mine.  Sac!
Furturile,  jocul de-a munca, "smenurile", "afacerile", toate actiunile savarsite spre castigul personal, sunt ilegale. Dar bune, tot pentru viata noastra "cea de toate zilele". De la cei mai mici pana la cei mai mari, toti savarsesc o ilegalitate in sensul cuvintelor: "pentru ziua de maine". "Sa ne asiguram oleac' viitorul".:)))
Partea mea preferata a acestei fraze: "....ORI INGRASA"!! -Ciocolata, toate dulciurile minunate, si caloriile de pe rafturile magazinelor, cat de bune pot fi? Si cat de tare ingrasa!
Adica trebuie sa nu ne permitem nimic in viata asta? Pentru ca ori este imoral, ori ilegal, ori ingrasa. Mai stiu sigur ca regulile sunt facute pentru a fi incalcate. Doar sa te bucuri de fiecare data de micile tale placeri. Nu exagera insa!

miercuri, 12 ianuarie 2011

Contrast


La inceput nu-ti place nimic, si totusi esti fascinat. Un sentiment contradictoriu se naste in tine, o explozie de noi atitudini, priviri, roti de biciclete multe, o limba ciudata si oameni cu trupuri de gheata.
Prima saptamana cercetezi atent persoanele: sacosele din panza care-i insotesc mereu, pretutindeni, linistea pe care o detin intrutotul, relaxarea din tramvai, castile din urechile tuturor: batrani, tineri, copiii, adolescenti, minori, majori, NU CONTEAZA!!! toata lumea are casti. Socializarea se tine doar cu tine, cu nimeni altcineva. Magazinele care sunt mereu pline, de oameni, de produse, de cumparatori, de vanzatori care isi fac excelent meseria, de zambete, de glasuri destinse. In Romanica, du-te la magazin. Nu inainte sa iti faci strict lista si sa iti dramuiesti fiecare banut, pentru ca salariul e prea mic sa-ti permiti shopping dupa nevoile sufletului.
Nemtii reci cum sunt, ii percep mereu fericiti. Au timp sa faca sport zilnic, sa mearga pe cele doua roti ale bicicletei de care sunt mandrii: economisesc energie, bani, plus ca au grija de sanatatea lor. Unde sunt bicicletele tarii noastre? In parcuri vara, sau la magazine asteptand sa fie cumparate.
Aici oamenii nu se grabesc. Nu-si doresc atat de multe de la viata, cum isi doreste aproape orice adolescent roman. La 25 de ani, se bucura inca de "pierdutul timpului", de cititul cartilor, de iesirile in diferite zone ale distractiei, calatoresc. La 25 de ani nu isi doresc familie, cariera, casa, masina, copiii, afacere, implicare sociala, sau orice alta activitate de care sunt dependenti majoritatea tinerilor activi din Ro.  La 25 de ani unii dintre ei au un job, poate si-au finalizat studiile, dar inca nu au idee ce vor sa faca in viitor. Si noi ne grabim, si credem ca e prea tarziu? Prea tarziu pentru ce fratilor? Pentru tine? Nu e niciodata prea tarziu pentru nimic. Conteaza sa iti doresti cu adevarat sa faci ceva. Sa te cocoti pe o bucata de stanca, sa te duci in Zimbawe, sa stai in cap, doar sa-ti doresti ceva. Niciodata nu e prea tarziu. Nici cand iti lasi proteza in borcan peste noapte. Daca vrei sa alergi si te tine...ALEARGA!
Contrastul intre Ro si D pleaca de la civilizatie, de la sistem, de la rostul pe care il au lucrurile. In Ro multe nu isi au rostul, sunt facute doar de dragul de a face ceva. In Nemtia totul parca are prea mult rost. Nimic din sistem nu este intamplator, si nu merge jocul de-a "alba-neagra".
Despre sistem....in curand.  Azi inca meditez la contrast.