Pantofi

Iti cumperi pantofii tai de serviciu, care te duc spre tara Smaraldelor (ai tu un gand ascuns cumva, ca totul va fi bine). Ai citit cand erai mica (de multe ori si prin adolescenta) ca Vrajitorul din Oz indeplineste dorinte.
Nu te mai dor gambele, nici creierii, nu te mai enerveaza nimic azi. Nici macar sotul tau care ieri a uitat sa iti spuna "noapte buna". Dar nu-i nimic..ai avut tu grija sa-i strici somnul, cu atragerea atentiei (nu ca ar fi contat prea mult pentru Dlui., dar e musai uneori sa amintesti de tine, celui care se presupune ca te-ar iubi). Ha!Ha!
Nu mai ai timp, si te bucuri mult ca nu mai ai.
 Ti-ai dori sa fii Sailor Moon si sa arunci cu tiara ta fermecata in omuletii verzi care detin secretele limbii germane. Ai inhata-o tu pe toata si nu i-ai mai da drumul nicicand. Nu mai e mult. In curand.
Pana atunci te bucuri ca un copil mai mare de tot ceea ce este simplu: de culori, de oameni, de punctualitatea tramvaielor, de bicicletele multe, si de femeile in rochite care conduc biciclete. Mereu mi-a dat senzatie de vintage combinatia asta: siluiete in rochii pe biciclete, cu tocuri!!!
Te uiti la papucii tai, iti vine sa-i pupi pentru simbolul pe care il au pentru tine. In ei iti doresti sa faci performanta! ....Si ai sa faci!

Ma enerveaza -I-

                 Ma enerveaza cand toata lumea posteaza pe facebook mesaje de "Paste fericit", cand lumea nici nu s-a vazut macar 1 DATA in viata. Ce frumos face faisbucul sa functioneze socializarea, cand oamenii habar nu au cine esti, ce faci, ce bei, ce culori iti plac si ce muzica asculti (daca nu cumva ti-ai postat in statusul tau). Si uneori iti mai cer "prietenia" doar ca sa vada cate kg ai mai pus pe tine, daca ai mai slabit, cum te mai imbraci, pe unde ai mai calatorit.....etc.
                 Ma enerveaza familiile care isi spala boarfele in public. In drumul meu spre serviciu intr-o duminica o mama/sotia, doua fetite si tatal/ sotul. El urla  la ea in limba noastra desigur "nu inteleg de ce faci asta, si de ce te trezesti tu mereu vorbind! Spune ma, de ce? Da ce faci tu asta?!?!" Fetitele lor...chinuite parca de galceava. Imi amintesc sentimentul certurilor dintre parinti. Il detest. Mi-au stricat toata ziua.
                 Ma enerveaza oamenii care fac pe victima. Gospodinele care fac in fiecare zi curatenie si mancare in casa, si isi imagineaza ca au construit din temelie casa respectiva." Vai cat de mult am muncit azi!!!", iar totul a durat maximum doua ore.
                 Ma enerveaza raporturile sociale in care prostii urasc desteptii pentru ca sunt "mai cu nasul pe sus" in opinia lor.
                 Ma scarbesc ipocriziile, prefacatoria, jocul ludic pe scena vietii. Buzele invinetite ale copiilor, pentru ca "bataia e rupta din rai", femeile care schimonosesc un  zambet fals dupa ce sunt "putin alintate de sotii lor" (cu vreo doi pumni).   Barbatii vinovati, dar mandrii de ispravile lor.
                 Ma scot din sarite persoanele care "nu au timp" si totusi dorm peste 10 h din 24. Cand un om are nevoie de 7, maximum 8 ore de somn pe noapte.
                 Cand toata lumea asteapta sa fie sunata, in loc sa sune si sa spuna "vrei sa iesim la o cafea?". Ierarhia cretina pe care si-o induc "omuletii "eu sunt mai jmecher ca el, deci sa sune....daca are nevoie de mine". Si raman doi prosti in casa, se plictisesc cand de fapt ar fi vrut sa bea o bere impreuna.
               De "printii" vesnic in cautarea printeselor blonde -perfecte, eventual bune din prima de maritat, gospodarit, sexuit, mamicit,  nici nu mai vorbesc. Mariou stie mai bine.
              Gacicile care se plang ca au pus un kg. Iar ele sunt anorexice. Sau micile balene ucigase care isi plang in pumnii cat sunt ele de "grasunele" si nu au alergat macar juma' de ora in toata viata lor la un loc.
               Tipele care isi dau acordul pentru orice "da..de ce nu? mergem, facem, dregem" si apoi dispar. Le-ai vazut maine? Dar poimaine? De ieri iti amintesti cum erau? "Decat ca se aflau in treaba".
               Toti intelectualii astia care se dau mare fandositi si "nu asculta manele never ever". Si ii vezi sambata seara cu paraii catre lautari.
              Pitipoancele care nu au o chifla in stomac si alearga dupa zei, cu banet.
              Restaurantele care nu au servetele de panza, si care iti pun chimicale in freshul tau de portocale. 
Pfiuuu nu m-am calmat inca si mai am mii de chestii care ma enerveaza, si despre care nu mi-am vorbit niciodata. Azi m-au chinuit toti nervii din lume, si toata tristetea mai ales, pentru ca nu stiu sa spun "NU" cand trebuie sa spun "NU".
Nu vreau sa va vad decat atunci cand sunteti onesti, amabili, iubitori!!  M-am saturat de voi chipuri false!

PS: la un moment dat, toti trecem prin ipostazele de mai sus. Probabil si eu, uneori. Insa am stiut de fiecare data sa persist in alegerile pe care le-am facut, de cele mai multe ori diferite fata de tot ceea ce ma scoate din minti/ ma enerveaza.

Un altfel de...

Am vrut sa fac pasca si cozonaci, oua rosii impreuna cu traditionalul drob de Paste. M-am  razgandit. Pentru ca erau singurele mele zile libere, nu le-am ciopartit cu gospodaritul, mirosul de coptura, sau de prajeala (desi mi-ar fi placut sa simt aroma cozonacilor din cuptorul lui mamaia).
Poate ca e primul an in care simt cu adevarat spiritualitatea Pascala. Pentru ca oamenii sunt relaxati, pentru ca zambesc tot timpul, fac gratare in vinerea mare ( nu-i trimite D-zeu in Iad pentru ca au mancat carne, dimpotriva....se bucura pentru "Hristos va invia"  - te-am citat Movico), pentru ca toti copacii sunt impodobiti de flori, si pentru ca iarba este atat de verde si pufoasa.
In Sambata Mare am ales sa stam la cele 26 de grade generoase ale soarelui, sa facem un picnic, sa jucam "BAR-minton", sa citesc. Doar noi doi. Bucurosi de linistea naturii, de copiii talentati la fotbal, sau de jocurile cu discul. Ne minunam acum cat de tare ne-am prajit pieile, si ne bucuram de o inghetata cu vanilie si ciocolata.
Ma gandesc ca invierea Mantuitorului este implicit invierea noastra, a sufletelor, a mentalitatii, a naturii.
Ma bucur ca poate anul acesta am reusit sa privesc din alta perspectiva ceea ce presupune in realitate sarbatoarea Invierii Domnului.
Diseara mergem sa primim lumina!

Iresponsabilitate

Suna telefonul pe la ora 08:00 cand somnul te intoarce pe partea cealalta "cine o mai fi acum? sa-mi strice mie singura zi libera?!?!?!!??!??" (cand fiecare zi este ziua sa libera).
Raspunzi apatic la telefon, apoi injuri cat poti tu de bine "mi-a stricat somnul", te cuibaresti in patul ademenitor "poate poate reusesc sa mai fur macar o ora de somn". Te uimesti si pe tine cand privesti ceasul printre gene amortite :"OMG este 13:00. "Copiii mei au venit de la scoala?", "azi ce e?" ah...da azi e joi, au ore pana la 14:00. "M-am scos". Scoti repede cosul cu rufe, le indesi in masina de spalat, nu te mai uiti daca sunt albe, negre sau colorate, nu conteaza nici detergentul sau balsamul. Le pui pe toate de-a valma, programul scurt "sa am timp sa le intind, eventual sa fac ceva de mancare pentru copii, apoi sa merg sa ii iau." 
Bagi deci rufele in masina de spalat, iei mopu'n mana dai asa..un treacat pe tot parchetu din casa, cu o mana stergi si praful, te gandesti ce sa faci rapid de mancare, si sa fie super delicios. "Slabiciunea copiilor sunt ouale. Hai ca le bag rapid o omleta, cu branza, si m-am scos. Nu stau 1 zi la cratita".
Te uiti la ceas, e doua fara zece, bati ouale, iesi inaintea copiilor, ii pupi daca nu esti prea ocupata cu treburile casnice, ii trimiti sa se spele, apoi ii pui la masa. Cel mic nu vrea sa manance oua nici in ruptul capului. Loveste picioarele de masa,  plange, zbiara. Cedezi psihic, il snopesti in bataie, dupa ce initial l-ai bagat cu fata in farfurie, il trimiti la somn, asa murdar cum e. Tremuri din toate incheieturile. "Fi-r-ar dracu sa fie, care m-a pus sa fac copchii!Nu-mi mai trebuie, gratis si mari sa mi-i dea careva. Sa si-i ia acasa la masaaaa"
Copilu' mare, incremenit mananca de frica, imbucaturi mari, sa termine rapid, sa mearga in camera la fra'su sa ii aline durerea.
Impreuna adorm pe patul verde. Iti aprinzi o tigara, doua, trei, patru. Ai nervi. Esti ofticata pe viata, pe copii, pe sot, pe amicii tai, pe fratii tai. Azi urasti pe toata lumea, incepand cu tine. Nu iti amintesti de cand nu ai fost la coafor, de cand nu ti-ai facut manichiura sau pedichiura, de cand nu ai mai purtat rochia ta sexy (pentru ca nu mai incapi in ea), te simti cat o vaca, arati ca mamaie, esti nervoasa, irascibila, ai resentimente.
Nu-ti mai pasa de copii, nu le-ai mai cumparat o carte de povesti de cand erau in clasa I (acum sunt intr-a patra, respectiv a cinea), pe sot il exploatezi cat poti tu. A devenit dintr-o data bancomatul tau de cash, uneori partida de sex pe intuneric. Te consideri eroina pentru ca ai crescut doi copii, ii reprosezi sotului "eu le sunt mama si tata, tu umblii "la servici" (cand te gandesti ca el te inseala), vii obosit si nici nu ai chef de ei." 
Nu ai chef sa mai gatesti si pentru el, deschizi o sticla cu vin, bagi cinci tigari, te faci prastie. Se trezesc copii, vor la joaca, scoti furtunul "pentru ca sunteti pedepsiti, si indrazniti sa vreti la joaca". Le invinetesti trupurile. Pentru toate trairile tale interioare care sunt de cacat. 


Doamnelor care faceti plozi "pentru ca asa e frumos, si ideal" folositi contraceptia! Ca ma scoateti din sarite, cand  va vad copiii maltratati, ignorati, parasiti, exploatati. Ma scarbiti!!! Daca nu esti in stare sa cresti un plod, stai dracu acasa, si fu..te cu cine vrei tu si cum vrei tu. Da' nu distruge viata unui om.
Nahhh..ca m-am enervat!!!

Femei

Nu inteleg femeile, in primul rand pentru ca sunt si eu femeie si pentru ca de multe ori nu stiu de ce vreau ceva, pe care probabil peste foarte putin timp nu-l mai vreau.
Anele vroia sa aiba un sot iubitor, o familie devreme realizata,  doi, trei, patru copii, sau cati ar fi putut sa aiba. Si-a luat Anele sot, a procreeat, a trait momentele vietii. Isi dorea bani, avea bani pentru ca sotul muncea, o rasfata cu multe cadouri, si zile frumoase in excursii. Au trecut anii, Anele devenise frustrata pentru ca era de prea multe ori si mama si tata (sotul sau deseori pleca in delegatii). Murise iubirea din trairile sale, incepuse sa-si ignore copiii, despre sot afla uneori cand acesta nu venea prea obosit de la birou, si aveau timp de chestii sexuale in pat. Murise dragostea, se iubeau mecanic, apoi dormeau.
Plangea Anele pentru ca nimeni nu o intelegea. Era singura, desi avea copii, era neiubita desi avea sot. Anele se refugiase in cratitele de mancare, in nevoia de a avea mereu bani, si in manipularea pruncilor sai. Fara cultura, fara educatie, fara rafinament. Anele era o femeie simpla, si de multe ori periculoasa.
Alenia  destul de tanara si-a luat si ea sot in timp ce copilul se dezvolta in pantece. "Pentru ca asa e moral"- se gandea ea. Fara sa-si puna problema viitorului, tipul de femeie care traieste o data cu zilele. "Ce o fi o fi". A venit pruncul in viata sa, incepea sa-si cunoasca proaspatul sot, isi sadise in suflet teama, isi puse ochelarii de cal "in viata nu te ajuta nimeni, trebuie sa te descurci singur". Desi o ajutasera prietenii (pe care ulterior ii uitase, ii critica de multe ori). Alenia era la inceput frumoasa, sociabila, plina plina plina de viata. Copilul si barbatul au ucis-o. Pentru ca s-a inchis in trairile sale, pentru ca a uitat sa pretuiasca zambetul minunat al copilului, si dragostea profunda a sotului sau. Alenia - femeie cu radacini puternice, nivel mediu cultural reprezinta tipologia femeii anti-social si totusi mereu in cautare de prieteni. Nu are curaj sa se exteriorizeze.
Tramara - ochi albastrii, carlionti, sensibila, provenita dintr-o familie de intelectuali. Toata viata sa fusese un studiu. Putini prieteni (alesi pe spranceana), preocupari intelectuale: expozitii de pictura, spectacole de teatru, balet, opera, carti multe citite. Delicatese pentru suflet. Imbatranea incet si nu stia Tramara de ce nu are iubit. Se simtea singura, neimplinita, frustrata si ea  pentru ca avea nevoie de afectiune. In unul dintre stagiile in tarile straine, si-a intalnit iubirea. L-a iubit la inceput cand era indragostita de ideea de iubire. Apoi cu zilele, vedea imperfectiunile: el nu citeste, el nu munceste, el fumeaza, el bea, el nu invata, el nu isi doreste o familie. El este tot ce nu sunt eu.  Si totusi il iubea!Tramara nu intelesese ca un cuplu trebuie sa fie complementar.
Alegna - mereu in centru atentiei, mereu vorbareata, uneori indraznet de indrazneata, alteori la polul opus, extrem de tacuta, inhibata, rautacioasa. Femeie intelectuala, citita, pasionata de psihologie, si de oameni. A iubit, fusese tradata, a aruncat iubitul pe fereastra si de atunci Alegna pare ca sta bine in colivia sa de portelan. Crede ea. Pana se sparge. Alegna nu crezuse nicioadata cu adevarat in fortele sale proprii. De multe ori se complacea in situatii limita, din care avea poate sa piarda. Pentru ca avusese pre mult respect pentru cei din jur, sau poate pentru ca avusese prea putin curaj. Alegna nu avea curaj pentru ea, desi il vroia.
Anilata - colorata, fashonista, mare blogarita, iubitoare de gadgeturi, era o femeie moderna. Mereu in locul nepotrivit, mereu buzna, mereu in intarziere. Facea Anilata multe multe greseli involuntar. Din care dupa ceva timp invata ponoasele. Genul de femeie care isi vanduse "laptocul" pentru o geanta, sau pentru perechea aceea de pantofi minunati. Manca din cutia de Pate, isi facea cartofi prajiti in miezul noptii, frecventa cluburile, dansa, ii placeau cartile, citatele si cuvintele frumoase. Avea uneori suflet negru, alteori plin cu soare. Intr-o continuua lupta, cu ea/ cu destinul sau. Nu mai stiu daca Anilata credea sau nu in destin. O femeie care nu stia ce vroia, se speria. Vroia sa iubeasca, iubea, se despartea. De el cu trupul, de ea cu sufletul. Se credea prea grasa, cand era slaba. Vroia sa fie iubita cand nu avea chef sa daruiasca iubire. Anilata poate fi deseori intruchiparea mai multor personaje feminine. Nu intelesese cum sa-si faca ordine in ganduri, simtiri viata.
   Femeile sunt complexe. Au opinii, stiluri de viata diferite. Contradictorii de multe ori, frumoase si de inteles alte ori.    
   Blaga spunea despre femei:" O anume femeie nu este o simplă făptură printre alte făpturi; ea poate înlocui pentru mine nu numai orice altă femeie; ea poate înlocui societatea, bunurile culturale şi materiale, neamul omenesc şi chiar şi lumea.

Luni,

e ziua in care ma dor toate, ziua in care Vama Veche canta "nu am chef azi". Nici de scoala, nici de invatat, nici de mancat, sau de gatit? No way......imi vine lunea sa-mi iau pauza de iubit. Si imi vine lunea sa ma ascund in canapeaua albastra, acoperita cu paturi pufoase, perne multeeee, somn.
Si totusi lunea, ma trezesc dupa insistentele desteptatorului CASPER (pe care il urasc maxim luni dimineata pana ma trezesc), sorb din cafea, pe jumatate adormita desigur, merg la scoala, unde dorm (nu am chef de profa sau de colegi). Se termina scoala, alerg in magazin. Gatesc, mananc. Casper face prajitura cu  branza si aroma de migdale. Il iubesc.
In sfarsit in canapea! O carte, doua minute si somnnn. Fericire.
Seara ne luam picioarele spre caRusel. Sa se auda "R-ul" din glasul fetitei mofturoase.
Ne-am zbenguit corpurile in corzi, mi-am lasat lenea in elasticele portocalii.
Astept sa inceapa saptamana cu MARTI - iubesc martea! Ma invie, imi da chef de oameni, de fructe, de iubire, de litere, de verbe, pana si de cazuri gramaticale.

Floriile

Cand te nasti de Florii e ceva special. Pentru ca "stii tu" de unde ti se trag cele intamplate, pentru ca duminica asta e una mai mult spirituala. Meditezi

Inceteaza!

Inceteaza sa nu mai auzi cand te strig, sau cand urla gura mea dupa tine! Da-ti naibii la o parte incapatanarea ta de capricorn, si spala-ti balaurii din ureche. Daca ei or sa plece, poate vei auzi ca nu sunt Baba Cloanta, (doar uneori..recunosc).
Inceteaza sa-ti imaginezi ca toate femeile sunt la fel, si ca din marea gradina a Domnului, m-a desprins si pe mine..noroc cu tine ca altfel muream proasta..ce sa zic!!!
Inceteaza o data pentru totdeauna sa  fii barbat la momentul nepotrivit. Ma plictisesti, imi creezi spasme, aduna-ti cuvintele grele...ma zgaraie in timpane.
Le vreau inapoi pe cele dulci, nu imi trebuie pumnii, vreau degetele tale fine si aliura ta calduroasa!!
Te rog io inceteaza!

Aiurea

Ufff..vrei sa scrii, nu vrei sa scrii...ba scrii, pentru ca ai nevoie de spatiul tau, acolo unde nimeni nu se revolta.
Cobori, urci, te arunci, plonjezi, suna telefonul, urasti telefonul, respiri, nu mai respiri, vrei ajutor, nu ai ajutor, vrei suflete calde..toate sunt reci.
Iar te trezesti singura cand ai mai mare nevoie de oameni langa sufletul tau. Ce e mai afurisit ca singuratatea asta?
Esti constienta ca maine va trece, te ridici, respiri, pleci...te intorci...Zi mersi ca esti sanatoasa!

In my secret lovely life

Pranzul iti deschide pleoapele prinse una de cealalta de lacrimi, dupa ce o noapte intreaga ti-ai plans singuratatea. Nu ai internet in camera, asa ca mananci ceva..orice, si te duci la caffe-ul din spatele caminului C10. Chatuiesti, fara interese, fara stiinta, "doar ca sa treaca timpul"..te gandesti tu in sinea ta.
Dupa doua ore, ai intalnirea stabilita: vis-a-vis de BCU - acolo unde CAT2003 nu stia ca soarecii de biblioteca isi mananca mintile.
        Te aranjezi...blugii cu buzunare, puloverul nou cu umerii goi , si haina imprumutata pe care azi nu ai mai lua-o pe tine nici daca ai primi-o moka:).
Ajungi, vezi un chip de om maruntel si iti iamginezi intr-o clipa ca esti in filmele cu Stan si Bran : tu Bran, el Stan. Golfo di Napoli de pe Copou intretine discutiile despre publicitate, facultate, si chestii legate de viata din camin. Iti place asa...de el, lui ii place asa...de tine. Dar conexiunea inca nu s-a format.
Astepti zilele urmatoare... Anii urmatori: te saruta, dansezi, te plimbi, te apropii, simiti, iubesti, tradezi, te joci, nu mai ai chef, te plictisesti, te desparti, te impaci, aprofundezi, imbratisezi, locuiesti, te certi, cand gatesti, cand nu gatesti, cand esti dezordonata, cand esti ordonata. Cand iti convine, cand nu. Te enervezi, cunosti..sufletul, inima, barbatul, copilul, il iubesti, il vrei pentru tine, ti-ai spune ca pentru toata viata.
    Se intampla. Il iei, semnezi docomentul, "oficial va merge bine". Esti fericita, ai tocuri de 12 cm, ai slabit, esti incredibil de frumoasa, ai jobul tau cu birou cu tot si intalniri cu oameni, care de ieri te intituleaza "Doamna". Esti Doamna lui, ai inelul tau si-ti pare atat de bine! Pentru ca il iubesti, pentru ca nu respiri fara, pentru ca iti place in fiecare zi mai tare, pentru ca simti ca traiesti langa cineva cu adevarat.
Pasesti in patul conjugal, in viata conjugala, totul se conjuga la persoana I plural: "noi".
"Noi doi, am ajuns pana aici. Privesti in urma si parca nu iti vine sa crezi ca cei 6 ani au trecut intr-un respiro.
Iti vine si tie sa crezi?
Te privesc zilnic: in patul meu, care a devenit al nostru, pe strada mea, care a devenit a noastra, in planurile mele, care si ele...au devenit ale noastre. Suntem aici unul pentru celalat. Imi vine sa te iubesc in fiecare zi mai mult. Pentru ca tu esti omul meu. Si pentru ca stii sa ma ierti cand nu am chef de tine, pentru ca iti pare rau pentru atunci cand esti suparat pe mine. Pentru curajul pe care l-ai avut cand mi-ai devenit sot.
Am avut nevoie de timp, de zilele in care sangele a stat sa explodeze, de acomodare. Am iesit din starea "noului" si-mi doresc acum sa ma bucur zilnic de tine. Fii langa mine, tine-ma langa tine. Nu uita de florile, cuvintele dulci si mangaierile tale minunate"
Indoi plicul, il lasi pe biroul sau, si te intinzi dupa sase ani, in patul vostru, cu bratele incolacite peste trupul sau.
Iubesti, esti fericita!

Dragoste de femeie

Ieri Simona si-a cumparat papucii de la "Luiz Viton" si e jmechera tare. Prietena ei Suzi nu pierde trendul si se arata la intalnirea fetelor cu un Clutch Dior. "fataaa ce fain e!!!" "dar ce bine iti vin Luiz Vitoaneleeeee". De fapt amandoua crapa de ciuda, si fac spasme ca "vaca asta si-a luat iar un jmecher care o intoleste". Insa duduile vorbesc despre moda, fara sa stie macar ca e Louis Vuitton si nu Luiz Viton, ca parfumul se numeste de fapt Cacharel, si nu "Casharel", dau interviuri pe la Tv despre ce se mai poarta, si nu au mai citit o carte....NICIODATA?
Pardon..ma cherie, du-te la tata tau sa-ti mai dea cativa parai si sa te faca super-bomba-mexa-ultra-sexi, bibelou de pus in geam!
Sa nu cumva sa te spargi...doamne fer! Cine-ar mai pune apoi Luiz Vitoanele in circulatie?
Ieri am mai auzit una...erau doua in tren. Cica care e mai subtirica dintre ele. Amandoua erau aproximativ la fel...una mai nasoasa, alta mai cosoasa. Fata....nu mai pot cu dieta asta! Am slabit 5 kg intr-o saptamana (de fapt stia gagica ca nu a slabit deloc, ba mai luase juma de kg in plus.) Fataaa, dar pot sa vad, arati extraordinar de bine! "Habar nu are ca arata ca o ciuma, cine-o pupa oare pe asta?! Face acus o tona!Desigur mai are mult tare pana ma ajunge"
Auzi, dar bluzica asta iti vine tie foarte taree. De unde ti-ai luat-o? (Sa stiu sa nu intru acolo niciodata)

Femeile se iubesc "dimpreuna" si fac totul "dimpreuna". Dar se urasc separat!

Dimineata

Pentru ca te iei cu altele, uiti sa pui ceasul sa sune, si te ridici din pat cu doua ore mai tarziu decat trebuia " fac", cursul a inceput de doua ore..."" te repezi spre cafea, pui muesliul in paharul cu iaurt, te trezesti, bei, mananci, ai plecat! "Azi tre' sa-mi iau cartea de la librarie".
Te gandesti sa nu se supere El-ul din viata ta, ca ai uitat destepatorul aruncat pe masa si atat. Iti ridici pe furis genele, il pandesti, te strecori...nu ai curaj sa-l privesti.
Il astepti cu o pupa langa cafea, speri sa te ierte iar si iar, pentru ca tu esti aiurita, pentru ca te gandesti mereu la chestii fascinante pentru femei!
Sunteti de mana acum, in viteza, alergati spre statie, la a doua veti cobori. Il privesti, nu-ti vine sa crezi, "cat de mult te iubesc"

In my secret life (I)

"la cafenea in Post Galerie, in 10 minute!", papa faaaataaa
trantesti telefonul, rapid: demachiant, tonic, fond de ten, fard peste pleoape, ultima bluza cu ultimii pantaloni desigur, hopa'n tocuri, si fuga pana jos cele 111 trepte rasuna tot blocul. "sper ca m-am dat cu ruj! parul imi sta bine, parfum?..ah da de la mine e, m-am dat".
Alergi dupa tramvai . Ahh nu e control! "Hai ca merg moka o statie" si daca urca la urmatoarea, imi iau bilet. Nu a urcat, yuhuuu "azi am calatorit cu "nasul"".
Ajungi la mall, evadezi din tramvaiul cu emotii, iti aranjezi pantalonii, te examinezi , sari in lumea cafenelei.
X vorbeste, si tu cu ea, dar mintea alearga la contractul Arbeitsamtului, la asigurari medicale "sper sa ne faca din aia de familie". Mai tragi un fum din tigara, aprobi politicos tot ce ti se spune, te-ai plictisit deja, si totusi faci fata ta dragalasa, interesata. "el azi, cum o fi?, i-o fi trecut din suparare?" speri sa ii placa prajitura cu branza pe care i-ai gatit-o  ca sa te ierte pentru ca aseara ai fost mofturoasa.
Vrei sa inveti totul repede, sa te acomodezi poate mai repede, sa intelegi basmele si literatura pana la metafore, eventual si pe cea specializata, vrei, vrei, vrei, nu stii unde sa incepi, cand sa te opresti.
"parca mai aveam de ieri doua pulpe in frigider, i le gatesc cand merg acasa, sper sa am timp".
Revii la tine, "azi sunt la dieta parca", "iar am iaurt cu muesli; il urasc", sorbi din cafea, esti linistita ca in sfarsit ai bani pentru cartile tale, pentru papucii si rochita pe care alta data le-ai vrut, dar au ramas in magazin pe raft.
"Cum o fi?...der die das...Kaffe? ahhhh da..stai ca am facut saptamana trecut la scoala e DER Kaffe, da da ..e masculin. Ceri frumos de la chelnerita, cu primele tale cuvinte in alta limba "noch eieN kaffe bitte" si esti mandra ca stii sa comanzi corect o cafea!
Iti pare bine ca te-ai vazut cu inca o persoana , desi nu prea iti plac oamenii din tara ta, pentru ca le stii comportamentul. "sper sa ne mai vedem"...

Minti imprastiate

Valuri de clestal se strang langa picioarele sale umblate pe drumuri, uneori obosite alteori zglobii.Apusul de soare ii vibreaza coastele, irisul, penetreaza mintea..libertate.
Corsetul reginei ii strange pieptul uneori, cu briceagul sfasie inima, danseaza picioarele obosite, sub fustele peste fuste. Un pescarus, aduce din varf de stanca praf de roca in cioc zdrobita, azi domnita si-a luat pantofii rosii cu toc. Avem pana acum, bucati de valuri, un soare apus, regina incorsetata, pantofii rosii. Deschide pagina "kinderilor din Bureblu" si se opreste asa incorsetata, la papusa desenata cu mustata. O amuza teribil kinderii din paginile cartii. As fi vrut uneori sa iau ceaiul cu Lissa, sa am iar 7 ani. Dar trecutul se intampla numai o data.
Tot la malul marii, cu ochii larg deschisi, urechile ascutite spre valuri. Nu inteleg de ce oamenii, fug de oameni. Si totusi mereu se plang ca sunt singuri. Nu le mai place nimic: sa se joace, sa se iubeasca, sa rada. Au uitat parca cu totii. Repulsie de cant, repulsie pentru frumos. Fete fade, povesti despre cai putere, pitipoance si feeling "sexy". Cu noi cum ramane? Cand ne punem haina noastra lejera, comfortabila? Cand incetam sa ne pese de cei din jurul nostru, si cand ne dorim sa fim noi cu noi?
Azi mi-au placut la nebunie pantalonii mei turcoaz pastel, botiti ghem, un pic murdari (abia scosi din dulap), mi i-am pus si tot mi-am intrebat sotul: "beibi sa ii iau?". Maine as vrea sa-i pun fara sa intreb pe nimeni, sa ma simt bine cu mine, asa cum simtisem azi sub copacul din parcul castelului, unde regina incorsetata, umbla doar in pantofii rosii...libertate

Mesajul meu MOV

Cred azi ca s-a invelit nervul meu in rai.
cred azi ca mov se pierduse in liliecii de mai.
aud din trecut tocuri de pete roz
calatorind spre vrajitorul din Oz.

Mi-au tresarit venele cu sange cu tot
auzeam din trecut glasuri in tropot.
nu am inteles misterul din mov
nu vreau sa'nteleg, mai bine citesc un ceaslov.:)):))

faptura mi-e bine
iubeste, traieste, simte...