Am vrut sa fac pasca si cozonaci, oua rosii impreuna cu traditionalul drob de Paste. M-am razgandit. Pentru ca erau singurele mele zile libere, nu le-am ciopartit cu gospodaritul, mirosul de coptura, sau de prajeala (desi mi-ar fi placut sa simt aroma cozonacilor din cuptorul lui mamaia).
Poate ca e primul an in care simt cu adevarat spiritualitatea Pascala. Pentru ca oamenii sunt relaxati, pentru ca zambesc tot timpul, fac gratare in vinerea mare ( nu-i trimite D-zeu in Iad pentru ca au mancat carne, dimpotriva....se bucura pentru "Hristos va invia" - te-am citat Movico), pentru ca toti copacii sunt impodobiti de flori, si pentru ca iarba este atat de verde si pufoasa.
In Sambata Mare am ales sa stam la cele 26 de grade generoase ale soarelui, sa facem un picnic, sa jucam "BAR-minton", sa citesc. Doar noi doi. Bucurosi de linistea naturii, de copiii talentati la fotbal, sau de jocurile cu discul. Ne minunam acum cat de tare ne-am prajit pieile, si ne bucuram de o inghetata cu vanilie si ciocolata.
Ma gandesc ca invierea Mantuitorului este implicit invierea noastra, a sufletelor, a mentalitatii, a naturii.
Ma bucur ca poate anul acesta am reusit sa privesc din alta perspectiva ceea ce presupune in realitate sarbatoarea Invierii Domnului.
Diseara mergem sa primim lumina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu