Luna, luna aceasta extrema
mi-a tolanit fiinta in abis.
Ma cautam, in zile de ieri, sau in mainele meu
ma cautam in rasarit de soare sau in apus.
Nu eram niciunde.
Mi se facuse de mine dor nebun.
Uitasem rugile mele oriunde...
numai pe buzele mele lipite, nu erau.
Se intindeau fire de iarba spre nori,
ochii sorbeau albul cerului din priviri
libera cu gandul printre nemuritorii sori
eram eu intinsa in verdele crud al verii,
ma asteptam la mine
sa vin...
marți, 23 august 2011
miercuri, 17 august 2011
Poezia pentru tine
Nu e nimic care sa piara,
nici macar sa se scurga din noi.
Le tinem pe-ale noastre pe drumurile
cu lumina, ape sau noroi.
Nu e nimic care sa piara
din zambetul tau, din farmecul tau,
din tine in viata mea
in lumina, ape sau in noroi.
Din mainile noastre impreuna
nu e nimic care sa piara,
nici in lumina, nici in apele tulburi, nici in noroiul malos.
Pentru ca in lumina dansam cu lumina
In ape ne tulburam ochii in lacrimi - doar apele stiu si noi
Iar in noroi ne tavalim durerile cand vin - stie doar malul si noi.
Din noi nu a pierit nimic,
sunt toate simtirile la locul lor
mai vii, de fiecare data profunde.
Te iubesc..in lumina, apa, noroi!
nici macar sa se scurga din noi.
Le tinem pe-ale noastre pe drumurile
cu lumina, ape sau noroi.
Nu e nimic care sa piara
din zambetul tau, din farmecul tau,
din tine in viata mea
in lumina, ape sau in noroi.
Din mainile noastre impreuna
nu e nimic care sa piara,
nici in lumina, nici in apele tulburi, nici in noroiul malos.
Pentru ca in lumina dansam cu lumina
In ape ne tulburam ochii in lacrimi - doar apele stiu si noi
Iar in noroi ne tavalim durerile cand vin - stie doar malul si noi.
Din noi nu a pierit nimic,
sunt toate simtirile la locul lor
mai vii, de fiecare data profunde.
Te iubesc..in lumina, apa, noroi!
luni, 15 august 2011
Visul
Sanziana in mijlocul noptii se asezase pe o banca in sanul padurii. O banca tavalita in praf de multa vreme, ce tinea de urat unei mese gri cu scoarta scrijelita de timp. Langa sanziana Doamna Alba parea sa ii vorbeasca. Dar nu ii vorbea decat prin privire. Era intuneric si liniste. La marginea ierbii verzi se scalda un rau lung ziceai ca e fara sfarsit. Peste rau, un pod din piatra peste care plangeau copiii cu pielea de ciocolata.
Doamna Alba s-a ridicat, in pasi de fuga s-a aplecat peste copiii de ciocolata, le-a cuprins piciorusele in palme sarutandu-le cu multa afectiune.
Azi e ziua Doamnei Albe, gandul Sanzianei se inalta cu drag spre Ea!
Doamna Alba s-a ridicat, in pasi de fuga s-a aplecat peste copiii de ciocolata, le-a cuprins piciorusele in palme sarutandu-le cu multa afectiune.
Azi e ziua Doamnei Albe, gandul Sanzianei se inalta cu drag spre Ea!
duminică, 7 august 2011
Gandire pozitiva
Ajungi la un moment dat al zilelor tale sa te sperii de tine, de gandurile tale, de temeri, de sovaieli. Sa te trezesti intr-o dimineata cu nodul pus in gat, nod cu iz de "eu nu mai pot". Nu mai poti atat de tare, ca iti vine sa plangi dar nu-ti gasesti lacrimile. S-au innecat in potopul trairilor tale.
Apoi te ridici. Te dai jos din patul in care iti zvacneste durerea, schimbi lenjeria, o pui pe cealalta parfumata, pornesti muzica tare, cat sa o auda si vecinii de la trei blocuri distanta. Faci prajitura cu fructe exotice, citesti o poezie cat timp e in cuptor, te gandesti la mama ta pe care constientizezi cat de mult o iubesti si cat de mult fugi de ea, iti astepti barbatul pe seara, sa va iubiti, inveti doua fraze, trei cuvinte noi, un caz.
Te uiti in oglinda, iti schimbi culoarea pleoapelor, te dai cu rujul rosu, nu-ti place il stergi, faci loc luciului voluminos pentru buzele tale mici si delicate. E mai bine!
Si cum adica lasi putere asupra ta, celorlalti? Nu esti tu bine cu tine? De ce ai nevoie mereu de oglinzi, mereu de cantare, mereu de "validari"? Spunea ea ca stie cel mai bine ca pielea sa ii place, ca isi iubeste carliontii si picioarele, fundul sau asimetric. Da! fundul care incepe de undeva de la solduri si se termina deasupra picioarelor. Imbracat e adorabil de sexy! Ii place de ea dimineata cand are capul de doua ori mai mare fata de restul zilei, cand aduce pe buze zambete oamenilor, cand iubeste din suflet pe Omul, cand se joaca, cand rade, cand isi doreste, cand multumeste, cand face, si mai ales atunci cand implineste.
Pentru ce? Pentru ce sa auzi validari, de dragul de le a auzi? Pentru ce sa asisti la ipocrizii, sau oameni care te mint frumos? "E superba rochia ta" - cand te vede. "Nu m-as imbraca never cu asa ceva" - in gand.
Avem obsesii. Care devin traume cand te urmaresc ani la rand. Cu cat le lasi sa se dezvolte, cu atat iti macina linistea. La urma urmei oamenilor nu le pasa atat de tare de tine, cum vrei tu sa le pese. Pentru ei azi e azi, maine o doar o alta zi. In care "nu se stie ce va fi". Oamenii nu te poarta cu ei in gand asa cum ti-ai dori tu, sau poate tu, sau poate tu. Unii sunt multumiti ca ceilalti nu au reusit sa ii cunoasca. (mie mi-e teama de necunoastere. Imi inspira pericol, incertitudine.), altii isi bat copiii cu aschii pline de spin, ceilalti isi pun desteptatorul in fiecare dimineata la 06:00 ca sa fiarba laptele cu cacao pentru copilul ce trebuie trimis la gradinita. Diferente. Unii sunt punk altii pink. Unii sunt flegmatici, altii melancolici. Sangvinicii si colericii au si ei lumea lor. Mastile sunt un pic diferite.
Sunt ganduri. Au fost peste mine asternute ca temeri. Da. Cand ti le spui cu voce mai tare, reusesti sa ti le tipi sa te auda inima ta, se rup oglinzile, validarile se sterg, nu ai nevoie decat de tine sa fii tu insati. Iar cand simti ca nu poti, urla-ti mereu. Urla-ti tie. La urma urmei lumea este ceea ce omul crede despre ea! Fii tu lumea ta si crede despre tine tot ce-ti doresti!
Apoi te ridici. Te dai jos din patul in care iti zvacneste durerea, schimbi lenjeria, o pui pe cealalta parfumata, pornesti muzica tare, cat sa o auda si vecinii de la trei blocuri distanta. Faci prajitura cu fructe exotice, citesti o poezie cat timp e in cuptor, te gandesti la mama ta pe care constientizezi cat de mult o iubesti si cat de mult fugi de ea, iti astepti barbatul pe seara, sa va iubiti, inveti doua fraze, trei cuvinte noi, un caz.
Te uiti in oglinda, iti schimbi culoarea pleoapelor, te dai cu rujul rosu, nu-ti place il stergi, faci loc luciului voluminos pentru buzele tale mici si delicate. E mai bine!
Si cum adica lasi putere asupra ta, celorlalti? Nu esti tu bine cu tine? De ce ai nevoie mereu de oglinzi, mereu de cantare, mereu de "validari"? Spunea ea ca stie cel mai bine ca pielea sa ii place, ca isi iubeste carliontii si picioarele, fundul sau asimetric. Da! fundul care incepe de undeva de la solduri si se termina deasupra picioarelor. Imbracat e adorabil de sexy! Ii place de ea dimineata cand are capul de doua ori mai mare fata de restul zilei, cand aduce pe buze zambete oamenilor, cand iubeste din suflet pe Omul, cand se joaca, cand rade, cand isi doreste, cand multumeste, cand face, si mai ales atunci cand implineste.
Pentru ce? Pentru ce sa auzi validari, de dragul de le a auzi? Pentru ce sa asisti la ipocrizii, sau oameni care te mint frumos? "E superba rochia ta" - cand te vede. "Nu m-as imbraca never cu asa ceva" - in gand.
Avem obsesii. Care devin traume cand te urmaresc ani la rand. Cu cat le lasi sa se dezvolte, cu atat iti macina linistea. La urma urmei oamenilor nu le pasa atat de tare de tine, cum vrei tu sa le pese. Pentru ei azi e azi, maine o doar o alta zi. In care "nu se stie ce va fi". Oamenii nu te poarta cu ei in gand asa cum ti-ai dori tu, sau poate tu, sau poate tu. Unii sunt multumiti ca ceilalti nu au reusit sa ii cunoasca. (mie mi-e teama de necunoastere. Imi inspira pericol, incertitudine.), altii isi bat copiii cu aschii pline de spin, ceilalti isi pun desteptatorul in fiecare dimineata la 06:00 ca sa fiarba laptele cu cacao pentru copilul ce trebuie trimis la gradinita. Diferente. Unii sunt punk altii pink. Unii sunt flegmatici, altii melancolici. Sangvinicii si colericii au si ei lumea lor. Mastile sunt un pic diferite.
Sunt ganduri. Au fost peste mine asternute ca temeri. Da. Cand ti le spui cu voce mai tare, reusesti sa ti le tipi sa te auda inima ta, se rup oglinzile, validarile se sterg, nu ai nevoie decat de tine sa fii tu insati. Iar cand simti ca nu poti, urla-ti mereu. Urla-ti tie. La urma urmei lumea este ceea ce omul crede despre ea! Fii tu lumea ta si crede despre tine tot ce-ti doresti!
joi, 28 iulie 2011
Cum e cu singuratatea...?
Un ghem de mohair. Pufos, lung, interminabil. Ma gandeam eu ca ar fi viata. Sau o minge rotunda mare, ce se rostogoleste mereu. Sau un nor pe care sa te catari cu tot corpul tau. Sau mii de multumiri, si zambete. Sau curaj, salt, agonie, extaz, putere, sau durere. E viata pana la urma. Si e a ta.
Tu te bucuri? Eu da!
Ieri ma gandeam...ca sunt aici, langa supa asta de la pranz, singura in pauza de masa, cu gandul la o buza atarnata de buzele sotului meu, si cu alt gand la cat de nervoasa si singura ma simteam in clipa aceea. Apoi, cu aburii supei si cu jocul copiilor de la fantana, mi-am dat seama ca toti suntem singuri. Numai ca nu avem curaj sa o spunem. Suntem cica inconjurati de prieteni, dar nu are nimeni nici un rinichi pentru tine..nici macar unul dintre parintii tai. Ca nu mai sunt buni rinichii..nu de alta....
Ar trebui la un moment dat sa ne infruntam singuratatea si frustrarile. Sa incetam cu intrebarile la adresa noastra. Cu neajunsurile. Pentru ca suntem bine, respiram, mergem, traim. Traim ceea ce am ales noi sa traim. Nu ne-a impus nimeni sa facem un lucru obligatoriu. Am plecat dintr-un loc sau altul pentru a ne regasi, pentru ca mai tarziu sau acum, sa ne spunem convisi "e bine ceea ce fac, ma multumeste".
Singuratatea asta se poate indupleca. Nu e atat de urata. Daca stii cum sa o iei, cum sa-i vorbesti, devine prietenoasa. Pentru ca numai ea iti ofera clipele in care sa te regasesti pe tine cu valorile tale. Doar cand esti singur iti accepti defectele, greselile, accepti ca tie iti place turcoazul chiar daca altora le inteapa retina, accepti ca tie iti place sa mergi cu trenul chiar daca altii prefera masinile, te gandesti cu drag la faptul ca tie iti place sa daruiesti neconditionat chiar daca altii cauta sa faca rau. Cand sunt singura imi plac kg mele in plus, imi place mirosul brioselor mele, imi plac cuvintele noi pe care le citesc in fiecare zi, chiar daca nu le inteleg. Imi place la sala unde sunt numai babe, si eu printre ele. E mai bine. Un loc unde nu sunt pitipoance cu maieuri sub tate. Imi place de mine cu mine. Mi-a servit la ceva singuratatea de ieri, si sufletul meu de azi.
Tu te bucuri? Eu da!
Ieri ma gandeam...ca sunt aici, langa supa asta de la pranz, singura in pauza de masa, cu gandul la o buza atarnata de buzele sotului meu, si cu alt gand la cat de nervoasa si singura ma simteam in clipa aceea. Apoi, cu aburii supei si cu jocul copiilor de la fantana, mi-am dat seama ca toti suntem singuri. Numai ca nu avem curaj sa o spunem. Suntem cica inconjurati de prieteni, dar nu are nimeni nici un rinichi pentru tine..nici macar unul dintre parintii tai. Ca nu mai sunt buni rinichii..nu de alta....
Ar trebui la un moment dat sa ne infruntam singuratatea si frustrarile. Sa incetam cu intrebarile la adresa noastra. Cu neajunsurile. Pentru ca suntem bine, respiram, mergem, traim. Traim ceea ce am ales noi sa traim. Nu ne-a impus nimeni sa facem un lucru obligatoriu. Am plecat dintr-un loc sau altul pentru a ne regasi, pentru ca mai tarziu sau acum, sa ne spunem convisi "e bine ceea ce fac, ma multumeste".
Singuratatea asta se poate indupleca. Nu e atat de urata. Daca stii cum sa o iei, cum sa-i vorbesti, devine prietenoasa. Pentru ca numai ea iti ofera clipele in care sa te regasesti pe tine cu valorile tale. Doar cand esti singur iti accepti defectele, greselile, accepti ca tie iti place turcoazul chiar daca altora le inteapa retina, accepti ca tie iti place sa mergi cu trenul chiar daca altii prefera masinile, te gandesti cu drag la faptul ca tie iti place sa daruiesti neconditionat chiar daca altii cauta sa faca rau. Cand sunt singura imi plac kg mele in plus, imi place mirosul brioselor mele, imi plac cuvintele noi pe care le citesc in fiecare zi, chiar daca nu le inteleg. Imi place la sala unde sunt numai babe, si eu printre ele. E mai bine. Un loc unde nu sunt pitipoance cu maieuri sub tate. Imi place de mine cu mine. Mi-a servit la ceva singuratatea de ieri, si sufletul meu de azi.
marți, 19 iulie 2011
Oricum - Maica Tereza
Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.
Iartă-i, oricum.
Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.
Caută succesul, oricum.
Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.
Fii cinstit şi sincer, oricum.
Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.
Construieşte, oricum.
Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.
Fii fericit, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.
Fă bine, oricum.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.
Femei care iubesc prea mult
"Când a iubi înseamnă a suferi,
înseamnă că iubim prea mult. Când aproape toate
conversaţiile noastre cu prietenii se învârt în jurul LUI
-problemele lui, gândurile lui, sentimentele lui - şi aproape toate propoziţiile noastre încep cu "el...", înseamnă că îl
iubim preamult.
Când îi găsim scuze
pentru indispoziţiile, iritările, indiferenţa sau
tăcerile prelungite, punându-le pe seama unei copilării nefericite
şi încercăm să acţionăm ca terapeuţi, înseamnă că îl iubim prea mult.
Când citim o
carte de auto-ajutorare, dar subliniem
toate pasajele care l-ar putea ajuta pe
el, înseamnă că îl iubim prea mult.
Când
nu ne plac valorile lui, comportamentul şi caracterul Iui, dar le suportăm, gândindu-ne că, dacă suntem îndeajuns de atrăgătoare şi tandre, va dori să se schimbe de dragul nostru, înseamnă că îl iubim prea mult."
Robin Norwood
miercuri, 13 iulie 2011
Poveste scurta
Privirile noastre din trecut
s-au regasit dupa rasfirari de vant.
Nu am stiut de anii nostrii
cand au venit, cand s-au oprit, cand au trecut.
Privirile noastre din prezent
se inunda in simtiri de iubire
in secunde, minute, ore
despre noi doi.
s-au regasit dupa rasfirari de vant.
Nu am stiut de anii nostrii
cand au venit, cand s-au oprit, cand au trecut.
Privirile noastre din prezent
se inunda in simtiri de iubire
in secunde, minute, ore
despre noi doi.
miercuri, 6 iulie 2011
Despre dragoste si alti demoni
Nu, nu stii cand incepe si nici cand se va termina povestea voastra. Nu stii nici macar de ce ai ales-o pe ea. Sau tu, de ce l-ai ales pe el. Pentru ca v-ati placut, pentru ca v-ati pierdut impreuna in zilele voastre negre si asa impreuna, agatati de mana ati format un cuplu care a sarit cat de sus a putut peste obstacolele din viata.
Sunteti inca impreuna. Va treziti dimineata in trupurile goale, si va pupati chiar daca va miroase gura, va imbratisati chiar daca nu v-ati facut dusul de dimineata. Ajungi sa iti placa mirosul lui nespalat. Pentru ca tu stii ca el e Barbatul tau. Si in zilele in care nu merge totul cum vrei. Cand te enervezi ca viata nu e o bezea roz din care ti-ai imaginat ca vei gusta toata viata. Te trezesti intr-o alta dimineata indragostita de el, innebunita dupa viata ta cu el alaturi. Dintr-o data iti schimbi planurile. Nu mai vrei sa pleci peste mari si tari singura, pentru ca nu ar suporta sufletul tau ruptura asta. Cauti sa imbini utilul cu placutul. Te indragostesti mai crunt, te infingi in el ca o capusa, el sta langa tine ca un sfesnic al noptii. Te vegehaza, il veghezi.
Ti-ai propus tu cand erai mica, ca vei avea grija de Barbatul tau. Altfel de cat au facut-o femeile din jurul tau. Ai inteles ca un Barbat nu are nevoie de multe ca sa fie fericit. Cum am citit intr-un post al unei femei "barbatii se intretin cu un sandwich si cu vaginul deschis". E atat de simplu! Doar sa iti doresti sa ti-l tii langa tine. Sa fie al tau, sa te iubeasca pentru ceea ce esti. Daca nu te iubeste sa il inveti sa te iubeasca. Pentru ca de asta ramane omul langa tine. Ii place cine si ceea ce esti.
Mintile noastre nascoces demonii care separ iubirile. Demonii mincinosi, cei ai ascunzisurilor, demonii geloziei, si ai furiei. Ne lasam purtati de ceea ce vedem in jur, in loc sa ne scoatem scuturile pntru iubire, sa le tipam drept in fata:" hai sa vad! cum ma muti tu Demone de aici! Piei sa nu te vad! Nu plec, eu imi iubesc Barbatul!".
Sunteti inca impreuna. Va treziti dimineata in trupurile goale, si va pupati chiar daca va miroase gura, va imbratisati chiar daca nu v-ati facut dusul de dimineata. Ajungi sa iti placa mirosul lui nespalat. Pentru ca tu stii ca el e Barbatul tau. Si in zilele in care nu merge totul cum vrei. Cand te enervezi ca viata nu e o bezea roz din care ti-ai imaginat ca vei gusta toata viata. Te trezesti intr-o alta dimineata indragostita de el, innebunita dupa viata ta cu el alaturi. Dintr-o data iti schimbi planurile. Nu mai vrei sa pleci peste mari si tari singura, pentru ca nu ar suporta sufletul tau ruptura asta. Cauti sa imbini utilul cu placutul. Te indragostesti mai crunt, te infingi in el ca o capusa, el sta langa tine ca un sfesnic al noptii. Te vegehaza, il veghezi.
Ti-ai propus tu cand erai mica, ca vei avea grija de Barbatul tau. Altfel de cat au facut-o femeile din jurul tau. Ai inteles ca un Barbat nu are nevoie de multe ca sa fie fericit. Cum am citit intr-un post al unei femei "barbatii se intretin cu un sandwich si cu vaginul deschis". E atat de simplu! Doar sa iti doresti sa ti-l tii langa tine. Sa fie al tau, sa te iubeasca pentru ceea ce esti. Daca nu te iubeste sa il inveti sa te iubeasca. Pentru ca de asta ramane omul langa tine. Ii place cine si ceea ce esti.
Mintile noastre nascoces demonii care separ iubirile. Demonii mincinosi, cei ai ascunzisurilor, demonii geloziei, si ai furiei. Ne lasam purtati de ceea ce vedem in jur, in loc sa ne scoatem scuturile pntru iubire, sa le tipam drept in fata:" hai sa vad! cum ma muti tu Demone de aici! Piei sa nu te vad! Nu plec, eu imi iubesc Barbatul!".
vineri, 1 iulie 2011
10 luni de trairi
In ultimile 10 luni,e primul moment in care pot sa ma descalt de toate cele ce ma incaltau pana azi. Mi-am dezbracat hainele grele in locul rochiei mele mov de matase. Respir. Ma simt libera si capabila sa fac ceea ce imi place asa cum imi place. Pot sa privesc, incepand de ieri catre oglinda viitorului meu.
Am cumva siguranta ca Miniul ma asteapta dupa colt. Un colt de inca cinci ani. Dar voi roii inspre tocurile mele inalte, spre casa mea plina de prajituri, miros de vanilie, ciocolata, paine proaspata de casa, rulouri de Cordon Bleu (toate preparate de mine), un sot care va veni cu berea dupa el in loc de trandafiri, dar care va fi oricand gata sa-mi ia tancii sa-i joace pana la oboseala. Pentru ca stiu eu, ca el iubeste copiii (el inca nu stie, sau ii e frica sa o spuna cu voce tare). Voi vorbi asa cum trebuie despre negoturi, targuieli si alte mestesugarii in limba lor, a celor pe care nu aveam habar ca ii voi intelege in 10 luni de zile.
Nu mi se mai blocheaza timpanele, nu mi se mai strange stomacul cand aud gajaielile lor. Nici macar nu ma mai intreb ce inseamna "doch" sau ce spune tanti in tramvai (vocea inregistrata). Am intrat orecum in normal. Mi drag sa ii aud pe copchii tipand, enervandu-se, injurand in limba lor. Uite asa mai invat si eu cate o expresie de colt de strada. O rumeg bine. Cine stie cand imi foloseste? Never say never.
Am invatat in timpul acesta ca la o relatie muncesti. Ca indiferent de cat de greu ti-ar fi, trebuie numaidecat sa vorbesti cu jumatatea ta. Sa vorbesti cand nu are chef de tine, sa-i vorbesti cand stii ca ai dat cu bata in balta, sa ii explici ca tu esti frustrat/ a, ca nu mai ai rabdare, ca vrei de toate si simti ca nu ai nimic, ca ti-e teama, ca timpul ti se pare crud. Sa-i soptesti iubirile tale chiar daca par stinse, chiar daca tu crezi ca nu il/ nu o mai iubesti. Vorbiti. Mult. Asa cum am facut eu cu Barbatul. Inca suntem vii, suntem noi doi. Azi linistiti. Nu se stie maine ce furtuni vor veni. Dar acum suntem in sfarsit bine!
Rabdare. Un termen a carui semnificatie am descoperit-o in fiecare zi, in locul nou. Multa, multa rabdare. Nu am crezut ca atat de tare doare rabdarea. Ca iti stoarce puterile si le rasuceste ca un pumnal in coltul fiecarei vene din tine. I-am facut loc ca unui ser vital. O injectie la care faceam alergie. Plina de bube cu nervi, spasme si zvacniri din picioare. Aiurea! Ne-am obisnuit. Intr-un final te obisnuiesti cu toate. Acum stiu ca fara rabdare nu faci nimic in Imparatie straina. No chance!
Am cunoscut oameni (partea mea preferata). Oameni frumosi. Care ne-au primit ca unul de al lor fara sa stie cine esti si ce faci, sau ce intentii ai. Ne-au daruit timp. Sa ne cunoastem. Sa ciocnim cocktailuri, sa ne bataim in pasi de dans, sa ne facem cadouri de Craciun, sa ne spunem "La multi ani!" de aniversari. Am reintalnit persoane din clasa I, de la scoala mea, in acelasi oras din Imparatia Straina. Cat de mica poate fi lumea asta mare uneori? I-am cunoscut pe Spidi, Feona, Josheph, Jane, toti colegii de apartament, toti cei de la scoala, toti cei de la interviuri, toti cei de la Ong-uri. Oameni. Multi oameni. Ce ne-am face fara ei? Eu una, fara socializare nu exist!
Am muncit. Inca muncesc mult. Am constientizat cat de mult pot aduce joburile aste mici, de duzina. Si cat de greu este orice inceput. Am realizat ca trebuie doar sa fii tu insuti. Sa nu iti uiti nicicand zambetul, sa nu ti-l alungi de pe chip. Fara zambet esti acru. Muncii nu ii faci fata in postura de acritura. Nu nu! Iar la munca asta de acum, descopar cat de fascinanta este arta gatitului. Si cata pasiune pot pune oamenii in tot ceea ce gatesc cu doar doua maini. Cat de delicate sunt decourile farfuriilor, si cat marketing poate exista intr-o singura felie de portocala intepata cu o frunza de menta. Publicul tinta: papilele gustative din gura fiecarui client. "La creme broule" din mainile lui Terrie venite direct din Franta, aduceau armonia perfecta intr-o statuie de zahar ars si budinca cu acelasi iz. Ziua de Duminica cu Spidi, forta lui de mai bine de 20 de ani, aceeasi constiinta si strigatul de dupa oale "ich machennnnn".
Am plans. A fost greu. De multe ori, de foarte multe ori m-am simtit una cu pamantul. Am fost dezamagiti. Amandoi. Pentru ca ai asteptari. De la tine, de la ceilalti. Cand vezi ca asteptarile alea ale tale nici macar nu se indreapta spre tine, pici. Te ghemuiesti in scorbura pamantului si iti plangi tristetile. Am gustat doua saptamani din paine cu unt, peste care intindeam marmelada in culori visinii de sange. Nu aveam nimic. Nici speranta, nici viitor, nici curaj. Ne-am cheltuit ultimii bani pe un petec albastru in care am inceput sa ne dormim toate sentimentele. Mai intai sub fereastra mansardei, apoi langa perete. In perioada aceea imi uram sangele. Mi-a trebuit timp. Sa inteleg ca nu este vorba nici de acceptare, nici de cordialitate. Nu era vorba despre nimic. Doar ca uneori sangele iti curge afara din vene. Si nu se mai intoarce. Nicicand. Asta mi s-a intamplat si mie. Acum nu mai doare atat de tare. Sau cel putin am incetat sa plang. M-am obisnuit. Tot din ciclul "am plans" fac parte frustrarile. Reprosurile catre Barbat, rupturile dintre noi. Moartea ingerilor dinaintea fiecarui somn. In Imparatia Straina au murit ingerii nostrii. Nu am sa uit nicicand. S-au nascut aici nervi despre care nu as fi banuit ca exista in noi. Momente de ura, clipe in care nu mai puteam. Nici eu, nici el. Istoviti amandoi.
Am avut curaj. Sa ne prindem de mana, sa cumparam bilet spre Imparatia Straina, sa o cunoastem indeaproape cu tot ce are ea. Am avut curaj sa dam nas in nas cu birocratia. Ne-au tremurat chilotii cand am avut interviu pentru camera de la mansarda. Vorbeam engleza, nicidecum graiul Imparatiei. A durat 3 ore interviul. Apoi o saptamana inca pentru a afla rezultatele. Mai rau ca la licenta. Ne-au venit inimile la loc cand ne-au spus ca suntem "admisi". Am avut curaj sa punem banii la bataie, pe chirie si petecul albastru de care am scris mai sus. Curajul, nebunul ne-a indemnat mai departe. Cand l-am cunoscut eu pe Terrie (ex-sef) la un interviu in limba franceza. Tot un grai strain Imparatiei. Dar am avut curaj ca am indraznit sa-l vorbesc. Am mai obtinut un "admis" la categoria "experienta in campul muncii". Ne-am bucurat. Curaj- avantaj un punct, noi- avantaj un punct. Curaj tampit am avut cand m-am certat cu Tilica (actualul sef - "Tilica" = nickname) in limba oficiala a Imparatiei pe care inca nu o stapanesc. Dar eu m-am certat. Mi-am spus punctul de vedere, atat de patimas incat nenea mi-a aratat usa spre directia "iesi". Nu am iesit. Ba mai bine. Am ramas. Si lui i-a placut. Si mie. Facem echipa acum. Dam rod.
Ne-am indragostit. De locurile prin care am umblat. De gradina imensa din curtea castelului, de tramvaiele lor aproape mereu punctuale, de Cafeaua de la Polonic, de bulevardul principal. De mansarda noastra frumoasa si foarte colorata. De bucataria unde Eva si-a agatat toate cartile postale, flyere, vederi. De turnul din Durlach. Lacul din spatele casei in care am stat prima luna jumatate, padurea cu frunzele ruginii care imi fosneau sub picioare la fiecare alergatura. Nu mai vorbesc de nucile, merele, perele pe care le putei culege in orice moment la inceputul lui noiembrie. Apoi a venit primavara. Milioane de narcise, lalele. Vara s-a transformat in maci, trandafiri si tei. M-am indragostit de Bici, de stilul de viata practicat in Imparatie.
Am crezut. Ca daca iti doresti cu adevarat, se implineste. Am crezut ca puterea mea vine de la o forta supranaturala pe care eu o numesc Dumnezeu. Si in care cred cu tarie. Pentru ca fiecare dorinta a mea s-a concretizat intr-un fel sau altul. Am crezut in cuplul pe care noi il formam si am trecut cu bine pana acum de obstacolele asternute pana azi. Am crezut ca ma pot ridica din scorbura pamantului. Plansa cum eram, m-am ridicat intr-o zi, apoi in alta, si in inca una pana m-am intalnit cu mine. Am crezut in mine aia puternica. M-am luat de mana si mi-am zis "aici eu pe tine nu te las! Miniul te asteapta, Barbatu te asteapta, doi copii superbi, si un master de facut. Tu te smiorcai ca proasta??" Am crezut in visele mele. Nu ma opresc niciodata din
"a crede". Fara, nu mai sunt eu.
Azi sunt fix 10 luni de la prima zi din noua noastra viata in Imparatia Straina.
Am cumva siguranta ca Miniul ma asteapta dupa colt. Un colt de inca cinci ani. Dar voi roii inspre tocurile mele inalte, spre casa mea plina de prajituri, miros de vanilie, ciocolata, paine proaspata de casa, rulouri de Cordon Bleu (toate preparate de mine), un sot care va veni cu berea dupa el in loc de trandafiri, dar care va fi oricand gata sa-mi ia tancii sa-i joace pana la oboseala. Pentru ca stiu eu, ca el iubeste copiii (el inca nu stie, sau ii e frica sa o spuna cu voce tare). Voi vorbi asa cum trebuie despre negoturi, targuieli si alte mestesugarii in limba lor, a celor pe care nu aveam habar ca ii voi intelege in 10 luni de zile.
Nu mi se mai blocheaza timpanele, nu mi se mai strange stomacul cand aud gajaielile lor. Nici macar nu ma mai intreb ce inseamna "doch" sau ce spune tanti in tramvai (vocea inregistrata). Am intrat orecum in normal. Mi drag sa ii aud pe copchii tipand, enervandu-se, injurand in limba lor. Uite asa mai invat si eu cate o expresie de colt de strada. O rumeg bine. Cine stie cand imi foloseste? Never say never.
Am invatat in timpul acesta ca la o relatie muncesti. Ca indiferent de cat de greu ti-ar fi, trebuie numaidecat sa vorbesti cu jumatatea ta. Sa vorbesti cand nu are chef de tine, sa-i vorbesti cand stii ca ai dat cu bata in balta, sa ii explici ca tu esti frustrat/ a, ca nu mai ai rabdare, ca vrei de toate si simti ca nu ai nimic, ca ti-e teama, ca timpul ti se pare crud. Sa-i soptesti iubirile tale chiar daca par stinse, chiar daca tu crezi ca nu il/ nu o mai iubesti. Vorbiti. Mult. Asa cum am facut eu cu Barbatul. Inca suntem vii, suntem noi doi. Azi linistiti. Nu se stie maine ce furtuni vor veni. Dar acum suntem in sfarsit bine!
Rabdare. Un termen a carui semnificatie am descoperit-o in fiecare zi, in locul nou. Multa, multa rabdare. Nu am crezut ca atat de tare doare rabdarea. Ca iti stoarce puterile si le rasuceste ca un pumnal in coltul fiecarei vene din tine. I-am facut loc ca unui ser vital. O injectie la care faceam alergie. Plina de bube cu nervi, spasme si zvacniri din picioare. Aiurea! Ne-am obisnuit. Intr-un final te obisnuiesti cu toate. Acum stiu ca fara rabdare nu faci nimic in Imparatie straina. No chance!
Am cunoscut oameni (partea mea preferata). Oameni frumosi. Care ne-au primit ca unul de al lor fara sa stie cine esti si ce faci, sau ce intentii ai. Ne-au daruit timp. Sa ne cunoastem. Sa ciocnim cocktailuri, sa ne bataim in pasi de dans, sa ne facem cadouri de Craciun, sa ne spunem "La multi ani!" de aniversari. Am reintalnit persoane din clasa I, de la scoala mea, in acelasi oras din Imparatia Straina. Cat de mica poate fi lumea asta mare uneori? I-am cunoscut pe Spidi, Feona, Josheph, Jane, toti colegii de apartament, toti cei de la scoala, toti cei de la interviuri, toti cei de la Ong-uri. Oameni. Multi oameni. Ce ne-am face fara ei? Eu una, fara socializare nu exist!
Am muncit. Inca muncesc mult. Am constientizat cat de mult pot aduce joburile aste mici, de duzina. Si cat de greu este orice inceput. Am realizat ca trebuie doar sa fii tu insuti. Sa nu iti uiti nicicand zambetul, sa nu ti-l alungi de pe chip. Fara zambet esti acru. Muncii nu ii faci fata in postura de acritura. Nu nu! Iar la munca asta de acum, descopar cat de fascinanta este arta gatitului. Si cata pasiune pot pune oamenii in tot ceea ce gatesc cu doar doua maini. Cat de delicate sunt decourile farfuriilor, si cat marketing poate exista intr-o singura felie de portocala intepata cu o frunza de menta. Publicul tinta: papilele gustative din gura fiecarui client. "La creme broule" din mainile lui Terrie venite direct din Franta, aduceau armonia perfecta intr-o statuie de zahar ars si budinca cu acelasi iz. Ziua de Duminica cu Spidi, forta lui de mai bine de 20 de ani, aceeasi constiinta si strigatul de dupa oale "ich machennnnn".
Am plans. A fost greu. De multe ori, de foarte multe ori m-am simtit una cu pamantul. Am fost dezamagiti. Amandoi. Pentru ca ai asteptari. De la tine, de la ceilalti. Cand vezi ca asteptarile alea ale tale nici macar nu se indreapta spre tine, pici. Te ghemuiesti in scorbura pamantului si iti plangi tristetile. Am gustat doua saptamani din paine cu unt, peste care intindeam marmelada in culori visinii de sange. Nu aveam nimic. Nici speranta, nici viitor, nici curaj. Ne-am cheltuit ultimii bani pe un petec albastru in care am inceput sa ne dormim toate sentimentele. Mai intai sub fereastra mansardei, apoi langa perete. In perioada aceea imi uram sangele. Mi-a trebuit timp. Sa inteleg ca nu este vorba nici de acceptare, nici de cordialitate. Nu era vorba despre nimic. Doar ca uneori sangele iti curge afara din vene. Si nu se mai intoarce. Nicicand. Asta mi s-a intamplat si mie. Acum nu mai doare atat de tare. Sau cel putin am incetat sa plang. M-am obisnuit. Tot din ciclul "am plans" fac parte frustrarile. Reprosurile catre Barbat, rupturile dintre noi. Moartea ingerilor dinaintea fiecarui somn. In Imparatia Straina au murit ingerii nostrii. Nu am sa uit nicicand. S-au nascut aici nervi despre care nu as fi banuit ca exista in noi. Momente de ura, clipe in care nu mai puteam. Nici eu, nici el. Istoviti amandoi.
Am avut curaj. Sa ne prindem de mana, sa cumparam bilet spre Imparatia Straina, sa o cunoastem indeaproape cu tot ce are ea. Am avut curaj sa dam nas in nas cu birocratia. Ne-au tremurat chilotii cand am avut interviu pentru camera de la mansarda. Vorbeam engleza, nicidecum graiul Imparatiei. A durat 3 ore interviul. Apoi o saptamana inca pentru a afla rezultatele. Mai rau ca la licenta. Ne-au venit inimile la loc cand ne-au spus ca suntem "admisi". Am avut curaj sa punem banii la bataie, pe chirie si petecul albastru de care am scris mai sus. Curajul, nebunul ne-a indemnat mai departe. Cand l-am cunoscut eu pe Terrie (ex-sef) la un interviu in limba franceza. Tot un grai strain Imparatiei. Dar am avut curaj ca am indraznit sa-l vorbesc. Am mai obtinut un "admis" la categoria "experienta in campul muncii". Ne-am bucurat. Curaj- avantaj un punct, noi- avantaj un punct. Curaj tampit am avut cand m-am certat cu Tilica (actualul sef - "Tilica" = nickname) in limba oficiala a Imparatiei pe care inca nu o stapanesc. Dar eu m-am certat. Mi-am spus punctul de vedere, atat de patimas incat nenea mi-a aratat usa spre directia "iesi". Nu am iesit. Ba mai bine. Am ramas. Si lui i-a placut. Si mie. Facem echipa acum. Dam rod.
Ne-am indragostit. De locurile prin care am umblat. De gradina imensa din curtea castelului, de tramvaiele lor aproape mereu punctuale, de Cafeaua de la Polonic, de bulevardul principal. De mansarda noastra frumoasa si foarte colorata. De bucataria unde Eva si-a agatat toate cartile postale, flyere, vederi. De turnul din Durlach. Lacul din spatele casei in care am stat prima luna jumatate, padurea cu frunzele ruginii care imi fosneau sub picioare la fiecare alergatura. Nu mai vorbesc de nucile, merele, perele pe care le putei culege in orice moment la inceputul lui noiembrie. Apoi a venit primavara. Milioane de narcise, lalele. Vara s-a transformat in maci, trandafiri si tei. M-am indragostit de Bici, de stilul de viata practicat in Imparatie.
Am crezut. Ca daca iti doresti cu adevarat, se implineste. Am crezut ca puterea mea vine de la o forta supranaturala pe care eu o numesc Dumnezeu. Si in care cred cu tarie. Pentru ca fiecare dorinta a mea s-a concretizat intr-un fel sau altul. Am crezut in cuplul pe care noi il formam si am trecut cu bine pana acum de obstacolele asternute pana azi. Am crezut ca ma pot ridica din scorbura pamantului. Plansa cum eram, m-am ridicat intr-o zi, apoi in alta, si in inca una pana m-am intalnit cu mine. Am crezut in mine aia puternica. M-am luat de mana si mi-am zis "aici eu pe tine nu te las! Miniul te asteapta, Barbatu te asteapta, doi copii superbi, si un master de facut. Tu te smiorcai ca proasta??" Am crezut in visele mele. Nu ma opresc niciodata din
"a crede". Fara, nu mai sunt eu.
Azi sunt fix 10 luni de la prima zi din noua noastra viata in Imparatia Straina.
miercuri, 29 iunie 2011
Divinitate
Dupa ce am alergat saptamani in sir in campul de maci deja ofiliti, m-am uitat spre cer. Nu mi-a venit sa cred cata lumina poate avea cerul in intregul sau. Nu am sa uit nici zambetul nici rochia alba a Fecioarei care imi mangaia sufletul. Am stiut atunci ca Binecuvantari exista. Doar ca trebuie sa ne deschidem fiinta, sa le primim in noi cu totul. Toata lumina aceea m-a invaluit cu liniste. De cateva zile sunt bine, fercita ca Dumnezeu exista.
miercuri, 15 iunie 2011
Vicii
Mai intai esti convins cu tarie ca dulciurile sunt cele mai bune chestii ce pot exista in Univers. Apoi vezi tu ca incepi sa prinzi proportii, si ca dulciurile acestea chiar nu fac minuni. Ba dimpotriva. Te ingrasa, te uratesc, nu mai incapi in nicio haina, nu te mai iubesti in oglinda.
Si oricat de mult ti-ar placea gustul lor, vine un moment in viata cand renunti. Pentru ca nu sunt bune pentru sanatatea si psihicul tau.
Aprinzi o tigara. Si o fumezi. Pana la capat. Doamne cat de buna poate fi! Si cu cat patos te gandesti la toate cele ce-ti trec prin minte in timp ce fumezi cativa cm de tutun. Si la el renunti. Cand da cancerul peste tine, altfel nu.
Iti simti gatul uscat de parca s-ar fi mutat Sahara la tine in esofag. O vodca sa-i treaca. Sau o bere. Azi una maine a doua, pana iti versi tristetile in alcool. Am intalnit oameni care au facut-o. Dar am intalnit si pe cei care au renuntat. Apoi le-a fost bine.
Iubesti. Cu toata fiinta ta. O iubesti pe ea, femeia pe care ai cautat-o jumatate din viata. O imbratisezi, o pupi, ii spui la ureche toate gandurile tale bune si sincere. Iti promiti tie si ei ca veti fi mereu impreuna.
Dupa un timp realizezi ca "nu te mai iubeste la fel de mult". Ti se face teama. Tu nu ai nevoie de jumatati de masura. Mai bine nu-i zici nimic si fugi. Intr-un fel e si asta o libertate!
Sunt oameni formati din vicii. Placerile vietii par a fi trecatoare. Doar ca se repeta. Azi mai tragi o dusca, maine mai mananci un profiteril caloric, peste o zi te mai iubesti. La un moment dat se sfarsesc toate, pentru a o lua de la inceput cu altele.
Aceleasi vicii....
Si oricat de mult ti-ar placea gustul lor, vine un moment in viata cand renunti. Pentru ca nu sunt bune pentru sanatatea si psihicul tau.
Aprinzi o tigara. Si o fumezi. Pana la capat. Doamne cat de buna poate fi! Si cu cat patos te gandesti la toate cele ce-ti trec prin minte in timp ce fumezi cativa cm de tutun. Si la el renunti. Cand da cancerul peste tine, altfel nu.
Iti simti gatul uscat de parca s-ar fi mutat Sahara la tine in esofag. O vodca sa-i treaca. Sau o bere. Azi una maine a doua, pana iti versi tristetile in alcool. Am intalnit oameni care au facut-o. Dar am intalnit si pe cei care au renuntat. Apoi le-a fost bine.
Iubesti. Cu toata fiinta ta. O iubesti pe ea, femeia pe care ai cautat-o jumatate din viata. O imbratisezi, o pupi, ii spui la ureche toate gandurile tale bune si sincere. Iti promiti tie si ei ca veti fi mereu impreuna.
Dupa un timp realizezi ca "nu te mai iubeste la fel de mult". Ti se face teama. Tu nu ai nevoie de jumatati de masura. Mai bine nu-i zici nimic si fugi. Intr-un fel e si asta o libertate!
Sunt oameni formati din vicii. Placerile vietii par a fi trecatoare. Doar ca se repeta. Azi mai tragi o dusca, maine mai mananci un profiteril caloric, peste o zi te mai iubesti. La un moment dat se sfarsesc toate, pentru a o lua de la inceput cu altele.
Aceleasi vicii....
vineri, 10 iunie 2011
Renunt
M-am oprit in mijlocul unui camp verde. Mirosea a iarba cruda, a soare dogoritor.
Mi-am zis ca nu se mai poate. Renunt. Sa imi impart zilele cu nefericirea. Renunt. Sa ma dau cu barca altora. Pentru ca am nevoie sa ma dau in barca mea, pe marea mea. Sa curg de mana cu el pe raul acela albastru unde noi doi am ascultat muzica din anii de de mult. Renunt. Sa cred ca lor le mai pasa de cine as fi eu in esenta. Renunt. Sa mai storc din ochi lacrimi, de unde sa-mi botesc fiinta in milioane de sifonuri. Renunt. La cersit aprecieri, si blagosloviri. Renunt. Sa nu mai fiu eu cea care se bucura de actiunile care imi plac.
Renunt. La nelinisti, la telefoane cu iz de mofturi, la prietenii fade si nemultumiri vis-a vis de moi.
Renunt. La griji, la implicari.
Imi iau binele de mana. La el nu renunt!
Mi-am zis ca nu se mai poate. Renunt. Sa imi impart zilele cu nefericirea. Renunt. Sa ma dau cu barca altora. Pentru ca am nevoie sa ma dau in barca mea, pe marea mea. Sa curg de mana cu el pe raul acela albastru unde noi doi am ascultat muzica din anii de de mult. Renunt. Sa cred ca lor le mai pasa de cine as fi eu in esenta. Renunt. Sa mai storc din ochi lacrimi, de unde sa-mi botesc fiinta in milioane de sifonuri. Renunt. La cersit aprecieri, si blagosloviri. Renunt. Sa nu mai fiu eu cea care se bucura de actiunile care imi plac.
Renunt. La nelinisti, la telefoane cu iz de mofturi, la prietenii fade si nemultumiri vis-a vis de moi.
Renunt. La griji, la implicari.
Imi iau binele de mana. La el nu renunt!
marți, 7 iunie 2011
La raul albastru
La raul albastru se merge cu trenul, cu pasii, sau cu inima deschisa spre gandurile tale.
S-a luat si Sanziana si s-a dus la raul albastru. Sa asculte muzica vapoarelor parcate intre stancile colturoase.
In drumul sau l-a regasit pe Fat- Frumos. Stiti voi... pana acum Fat- Frumos vroia sa umble fleaura prin Imparatie.
Avea cu el Fat-Frumos un papirus pe care l-a inmanat Sanzianei de acum libera in singuratatea ei. Pleoapele sale ramasera atintite asupra cuvintelor scrise de pana lui Fat-Frumos:
" Draga mea,
Mi-au ajuns zilele hoinaritului cu pasii acestia ai mei desprinsi din noroi. Am cautat zile in sir raspunsurile la golurile din launtrul meu. Tu esti raspunsul a toate. Pentru ca nu stiu ce m-as face fara felul tau de a fi. Ma simt parte cu parte descompus si trist. Nu am vrut sa plangi peste macii tai, nu am vrut sa transformi raul albastru in ape tulburi. Mi-am dorit numai sa intelegi. Lupta aceasta din mine. Nu isi au rost cuvintele, nici macar sufletele decojite. Ar trebui sa intelegem ca in Regat exista vanturi dulci si blande ca cele din zilele de vara, dar mai exista si cele de iarna: reci, aspre. Mi-au trecut amandoua prin coaste.
Te-am asteptat aici la raul tau albastru. Sa mi te iau de mana, sa iti spun ca vreau langa tine sa infrunt orice primejdie, orice impas al vietii. Chiar si atunci cand sunt incapatanat, hoinar, sufletul mi-e cu tine. Cu toata fata din tine."
La raul albastru cei doi aduna scoici pentru casa lor din mare.
S-a luat si Sanziana si s-a dus la raul albastru. Sa asculte muzica vapoarelor parcate intre stancile colturoase.
In drumul sau l-a regasit pe Fat- Frumos. Stiti voi... pana acum Fat- Frumos vroia sa umble fleaura prin Imparatie.
Avea cu el Fat-Frumos un papirus pe care l-a inmanat Sanzianei de acum libera in singuratatea ei. Pleoapele sale ramasera atintite asupra cuvintelor scrise de pana lui Fat-Frumos:
" Draga mea,
Mi-au ajuns zilele hoinaritului cu pasii acestia ai mei desprinsi din noroi. Am cautat zile in sir raspunsurile la golurile din launtrul meu. Tu esti raspunsul a toate. Pentru ca nu stiu ce m-as face fara felul tau de a fi. Ma simt parte cu parte descompus si trist. Nu am vrut sa plangi peste macii tai, nu am vrut sa transformi raul albastru in ape tulburi. Mi-am dorit numai sa intelegi. Lupta aceasta din mine. Nu isi au rost cuvintele, nici macar sufletele decojite. Ar trebui sa intelegem ca in Regat exista vanturi dulci si blande ca cele din zilele de vara, dar mai exista si cele de iarna: reci, aspre. Mi-au trecut amandoua prin coaste.
Te-am asteptat aici la raul tau albastru. Sa mi te iau de mana, sa iti spun ca vreau langa tine sa infrunt orice primejdie, orice impas al vietii. Chiar si atunci cand sunt incapatanat, hoinar, sufletul mi-e cu tine. Cu toata fata din tine."
La raul albastru cei doi aduna scoici pentru casa lor din mare.
miercuri, 1 iunie 2011
Daruri din lumea copiilor
Venise Sanziana din lanul sau de maci, de acum uscati. La margine de dumbrava auzise un glas de clestal, lin precum susurul apei in miez de vara. Un motocel de fetita se juca in zborul albinelor.Ramase Sanziana uimita de clopotelul acela viu. Mainile, ochii, picioarele, glasul, sunau toate a bucurie.
Luase Sanziana fetita de mana, o iubise la pieptul sau si incepusera impreuna sa alerge peste dealurile Imparatiei, ca printesele care alearga dupa stelele de pe cer.
"Unde s-a dus luna?" intreba fetita.
"A cazut in lac." raspunse Sanziana.
"Si de ce cade luna in lac?"
"Pentru ca o alunga soarele"
"Dar soarele unde-i?"
"E pe cer...trebuie sa apara in curand."
"Dar de unde apare soarele?"
De unde apare soarele? ramase Sanziana muta in fata curiozitatii copilariei. De unde vine soarele? Cine ti-l daruieste tie pe Dl. Soare?
Soarele Sanzianei venise azi din lumea copiilor, din glasul aurit al motocelului de fetita.
Sanziana o iubeste pe Erika.
Marin Sorescu - Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...
Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...
Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.
luni, 30 mai 2011
Frici
Din toate sentimentele pe care o faptura le poate nutri, frica mi se pare cea mai urata cu putinta. Nu poti traii linistit o secunda, ca pac vine Frica si te baga in toate bolile. Cine poate controla Frica?
Eu una pana acum nu am reusit.
Mi se face frica si tremur, inghesuita in mine, ma lupt cu mine, sa ma conving sa nu-mi fie teama, sa nu-mi clantane dintii in gura, sa nu-mi transpire palmele, sa nu-mi se bataie genunchii, sa nu-mi sara inima din piept.
Am sa trec in revista fricile mele constante de care mi-as dori sa ma lepad intr-o secunda, daca ar fi cu putinta.
Eu una pana acum nu am reusit.
Mi se face frica si tremur, inghesuita in mine, ma lupt cu mine, sa ma conving sa nu-mi fie teama, sa nu-mi clantane dintii in gura, sa nu-mi transpire palmele, sa nu-mi se bataie genunchii, sa nu-mi sara inima din piept.
Am sa trec in revista fricile mele constante de care mi-as dori sa ma lepad intr-o secunda, daca ar fi cu putinta.
- Mi-e teama de cutremur de nu-i adevarat. Ma trezesc uneori in miezul noptii cu inima care se zbate sa iasa din lacasul sau, pentru ca subconstientul meu crede ca tocmai a trecut printr-un cutremur cumplit - ca acela cand eram mica si patul nostru se clatina cu o viteza destul de mare. Imi amintesc paturica de somn, maro, in care mama m-a ingramadit sa coboram repede cele trei etaje, ca stia ea de la vecini ca urmeaza o alta replica a Cutremurului mai agresiva. Eram o droaie de tanci la 3 dimineata, care asistam la un spectacol de fisuri ale peretilor. Crashhhhh, crashhhh, crushhh. Nu mai vreau Cutremur never ever am zis!
- Mi-e teama de soareci sau de orice alta rozatoare. Nu le suport! Nu le vreau in viata mea, nici sa le vad, nici sa le aud numele, nici sa treaca pe langa picioarele mele. Ma invinetesc de spaima! Da stiu...e un animalut micut, inofensiv si dragalas. Mi-ar spune Barbatul. Dar NU!!! Beacs! Nu vreau sa vad!
- Si de persoane mi-e teama. De cele rele. Care imi transmit energie negativa. Care au aura prin fund ascunsa. In gardi mi-a fost teama de Mihaela B.- o fetita ciudatica de care imi amitesc ca venea cu peste la pachetel. Nu am sa uit mirosul urat de peste de la 10:00 dimineata. In generala mi-a fost teama de Georgiana A. - o fata rasfatata, singura la parinti care a venit cu mamica la scoala gata sa ma pocneasca pentru ca inainte cu o zi ii trantisem ghiozdanul de aur al printesei, la ora de educatie fizica. Fapta nevinovata, de copil. Peste liceu sarim. Nu mi-a fost teama de nicio persoana in afara de mama. De care si acu' mi-e teama oarecum. In facultate! Mi se face pielea de gaina cand imi amintesc de colegele mele de camera Scorpiile - doua surori din botosani - groaznic de rele.
- Mi-e frica sa raman singura. Sa moara totul pe Terra si eu sa fiu singura. L-as implora pe Dumnezeu sa-mi lase macar o vrabie sau un trunchi de copac, de care sa-mi agat gandurile. Sunt dependenta de socializare. Si totusi mi-e frica uneori sa nu dau gres in socializarea mea cu oamenii.
- Mi-e teama de mine uneori. Cat de complicata sunt si de dificila, mi-e teama sa nu ranesc, sa nu urasc, mi-e teama sa uit sa rad, sa imi pierd curajul. Mi-e frica sa renunt la visele mele, cele care imi dau seva pasilor din fiecare zi. Ma sperie doar gandul ca m-as putea pomeni intr-o clipa fara mine, cea de acum.Nu stiu cum mi-ar fi. Apoi mi-ar fi totusi teama sa ma trezesc intr-o zi si pe perna de langa mine, sa nu mai fie Barbatul. Mi-am imaginat de mai multe ori cum ar fi...Urat! Al naibii de trist si pustiu. Precum lunile de iarna, lungi, friguroase, reci.
vineri, 27 mai 2011
Ploaie de mai
Pe la pranz, undeva dupa ora 15:00 eram in inima orasului, dimpreuna cu Bici si cu Barbatu. Barbatu s-a urcat in tren, spre meseria lui.
Bici a ramas cu mine. Ca in fiecare zi, cand imi suporta fundul dragalas. De data asta o suportam eu pe ea, pe Bici. Era grea si incapatanata, mofturoasa ca vrea sa isi dea roata din fata, contrar indicatiilor mele.
Dar ce mai conteaza? Tot draga imi e. In timp ce ne plimbam amandoua, se trag cativa nori deasupra orasului de ziceai ca vine potop, nu alta. A venit. Nu potop. O ploaie deasa, lunga, tesuta cu fir de argint. Ziceai ca ploua cu razele soarelui. M-am oprit. Sub un pasaj unde s-a nimerit sa fie si terasa "Cafelei din polonic".
M-au napadit dintr-o data toate cele. Pentru ca aici, la "Cafeaua din polonic" ne-am inceput povestea pe alt taram. Acum 8 luni, intr-un octombire urat, rece, mereu innourat ne-am inceput noi veacul spre fericire.
Fiecare loc are pentru mine, mirosul sau. Ei bine nici aceasta cafenea nu scapa de pecetluire. Imi miroase aici vesnic a cafea, a "Der Kurier" (un ziar), a prajituri nemtesti (fara gust) abia iesite din cuptor, a lem, a suflete grabite spre undeva.
Am intrat cu Barbatul, ne-am asezat la o masa cu cracii pana'n gat, am cerut doua cafele mari. Au venit cafelele. Aromate, cremoase, mari, foarte mari. Cam de inca doua ori cat inseamna in mod normal o cafea mare. I-am zis atunci Barbatului ca parca ar fi un polonic de cafea. Si asa i-a ramas numele in povestea noastra. Ne place acolo. De fiecare data. Negresit. Pentru ca s-a proptit drept in inima orasului. Pentru ca fie dinauntru, fie de pe terasa poti vedea forfota orasului. Sutele de oameni, tramvaiele, florarii cu florile de sezon, tarabele cu fructe si legume Bio, biserica cu orologiu aurit care iti indica negresit ora, piramida unde Karl e ingropat, fantana arteziana, primaria, restaurantul spaniol de pe stanga, patiseria mea preferata din dreapta, si aleea magazinelor fashoniste.
A fost dragoste la prima vedere.
In timpul ploii de azi priveam la caruselul de vis-a vis de cafenea. Mi-as fi zis ca sunt pe unul dintre caii rosii, care se invartea. Mi-am amintit cat de mult imi doream sa ma invart. Mi-a trecut viata de pana acum ca un flash inaintea ochilor. Am simtit ca trebuie sa fiu recunoscatoare pentru toate. Si sa spun "multumesc".
Ploile de mai fac minuni. Te renasc...
Bici a ramas cu mine. Ca in fiecare zi, cand imi suporta fundul dragalas. De data asta o suportam eu pe ea, pe Bici. Era grea si incapatanata, mofturoasa ca vrea sa isi dea roata din fata, contrar indicatiilor mele.
Dar ce mai conteaza? Tot draga imi e. In timp ce ne plimbam amandoua, se trag cativa nori deasupra orasului de ziceai ca vine potop, nu alta. A venit. Nu potop. O ploaie deasa, lunga, tesuta cu fir de argint. Ziceai ca ploua cu razele soarelui. M-am oprit. Sub un pasaj unde s-a nimerit sa fie si terasa "Cafelei din polonic".
M-au napadit dintr-o data toate cele. Pentru ca aici, la "Cafeaua din polonic" ne-am inceput povestea pe alt taram. Acum 8 luni, intr-un octombire urat, rece, mereu innourat ne-am inceput noi veacul spre fericire.
Fiecare loc are pentru mine, mirosul sau. Ei bine nici aceasta cafenea nu scapa de pecetluire. Imi miroase aici vesnic a cafea, a "Der Kurier" (un ziar), a prajituri nemtesti (fara gust) abia iesite din cuptor, a lem, a suflete grabite spre undeva.
Am intrat cu Barbatul, ne-am asezat la o masa cu cracii pana'n gat, am cerut doua cafele mari. Au venit cafelele. Aromate, cremoase, mari, foarte mari. Cam de inca doua ori cat inseamna in mod normal o cafea mare. I-am zis atunci Barbatului ca parca ar fi un polonic de cafea. Si asa i-a ramas numele in povestea noastra. Ne place acolo. De fiecare data. Negresit. Pentru ca s-a proptit drept in inima orasului. Pentru ca fie dinauntru, fie de pe terasa poti vedea forfota orasului. Sutele de oameni, tramvaiele, florarii cu florile de sezon, tarabele cu fructe si legume Bio, biserica cu orologiu aurit care iti indica negresit ora, piramida unde Karl e ingropat, fantana arteziana, primaria, restaurantul spaniol de pe stanga, patiseria mea preferata din dreapta, si aleea magazinelor fashoniste.
A fost dragoste la prima vedere.
In timpul ploii de azi priveam la caruselul de vis-a vis de cafenea. Mi-as fi zis ca sunt pe unul dintre caii rosii, care se invartea. Mi-am amintit cat de mult imi doream sa ma invart. Mi-a trecut viata de pana acum ca un flash inaintea ochilor. Am simtit ca trebuie sa fiu recunoscatoare pentru toate. Si sa spun "multumesc".
Ploile de mai fac minuni. Te renasc...
joi, 26 mai 2011
Plec
A trecut saptamana aia urata din viata mea. Dar nu cu totul. Rebufnesc uneori golurile din mine, care ma fac sa vreau sa plang. Sa ma inchid intr-un dulap (cum faceam in timpul studentiei), sa-mi aud lacrimile, sa nu ma opresc din suspine, ca tare bine ma simt cu inima plansa.
Mi-am propus sa opresc din cursuri. Macar o luna sa fac pauza. Ma enerva prea tare profa aia care venea si dormea la cursuri mai mult ca toti cursantii la un loc. Asa ca m-am decis sa invat singura, acasa.
Pe naiba! Am deschis cartile sporadic. Am recapitulat doua trei chestii legate de gramatica si timpul meu a zburat. Care e treaba cu timpul asta? De ce nu are rabdare cu noi? As vrea sa il leg de mine, si sa il controlez. Ca ma trezesc la ora 07:00 sau la 10:00 tot aia e. Nu fac nimic. Nici macar nu dorm. Pentru ca sunt stresata. Mereu ma gandesc maine fac aia si ailalta. Azi de exemplu vreau sa ma apuc si aici de voluntariat. Ma duc sa le spun ca vreau sa lupt contra timpului meu, sa-mi impart diminetile cu zambetul sau plansul copiilor.
Pranzul si restul zilei imi sunt deja ocupate. Oarecum tot cu un fel de nimicuri. Nu-mi place de mine. Ca sunt instabila. Am fost o zi fericita. Cand am vazut lacrimile din ochii sai. Cand mi-a vazut suferinta si mi-a zis ca nici el nu mai suporta sa ma vada atat de plansa. Am mai tras un bocet in bratele sale. Apoi am plecat sa intind afurisitul ala de aluat de pizza. Fac alergie de la faina aia. Mi se inrosesc mainile.
In toamna asta vreau sa ma duc, sa plec, sa vad la ce nivel sunt cu germana asta care devine din ce in ce mai irezistibila. Pentru ca mi-e asa de dor de mediul cultural. De oamenii simplii si destepti. De discutiile cu aer boem!
Pentru ca as vrea ca 2012 sa fiu in Mannheim pe holurile Universitatii, la o cafea cu altii ca mine.
Tot imi mai doresc flori, si scrisori, si mesaje dragute in cutia mea postala. Imi doresc sa plec acum departe pentru cateva zile, care sa dureze mult mult. Cand ma intorc lucrurile sa se fi schimbat.
Ieri am avut o discutie cu una dintre multele mele matusi. Asta de ieri mi-e cea mai draga din toate. Singura cred. Era sufletul sau istovit. Si-ar fi dorit sa aiba un dulap al iei, in care sa nu-i auda nimeni sunetul trist al inimii sale. Era certata cu viata. Si suparata foc pe barbatul sau. Care de o viata si-a luat concediu de la viata.
M-am gandit eu in mine, ca suntem atat de idioate incat pentru un gram de iubire, sa ne sinucidem toate trairile? Daca si casperul isi va lua concediu? Daca nu se va schimba nimic? M-a apucat o teama cumplita!
Eu imi iubesc omul. Ca e al meu. Dar nu iubesc atat de multe la el! Lucru care probabil ne tine aproape.
Ma intreb de ce dracu le e atat de greu barbatilor sa aiba curaj, sau sa fie oleac' mai harnici, sau mai romantici, sau mai sensibili? Hm? De ce?
Eu plec...pe bicileta catre sansa mea de a fi din nou voluntar.
Mi-am propus sa opresc din cursuri. Macar o luna sa fac pauza. Ma enerva prea tare profa aia care venea si dormea la cursuri mai mult ca toti cursantii la un loc. Asa ca m-am decis sa invat singura, acasa.
Pe naiba! Am deschis cartile sporadic. Am recapitulat doua trei chestii legate de gramatica si timpul meu a zburat. Care e treaba cu timpul asta? De ce nu are rabdare cu noi? As vrea sa il leg de mine, si sa il controlez. Ca ma trezesc la ora 07:00 sau la 10:00 tot aia e. Nu fac nimic. Nici macar nu dorm. Pentru ca sunt stresata. Mereu ma gandesc maine fac aia si ailalta. Azi de exemplu vreau sa ma apuc si aici de voluntariat. Ma duc sa le spun ca vreau sa lupt contra timpului meu, sa-mi impart diminetile cu zambetul sau plansul copiilor.
Pranzul si restul zilei imi sunt deja ocupate. Oarecum tot cu un fel de nimicuri. Nu-mi place de mine. Ca sunt instabila. Am fost o zi fericita. Cand am vazut lacrimile din ochii sai. Cand mi-a vazut suferinta si mi-a zis ca nici el nu mai suporta sa ma vada atat de plansa. Am mai tras un bocet in bratele sale. Apoi am plecat sa intind afurisitul ala de aluat de pizza. Fac alergie de la faina aia. Mi se inrosesc mainile.
In toamna asta vreau sa ma duc, sa plec, sa vad la ce nivel sunt cu germana asta care devine din ce in ce mai irezistibila. Pentru ca mi-e asa de dor de mediul cultural. De oamenii simplii si destepti. De discutiile cu aer boem!
Pentru ca as vrea ca 2012 sa fiu in Mannheim pe holurile Universitatii, la o cafea cu altii ca mine.
Tot imi mai doresc flori, si scrisori, si mesaje dragute in cutia mea postala. Imi doresc sa plec acum departe pentru cateva zile, care sa dureze mult mult. Cand ma intorc lucrurile sa se fi schimbat.
Ieri am avut o discutie cu una dintre multele mele matusi. Asta de ieri mi-e cea mai draga din toate. Singura cred. Era sufletul sau istovit. Si-ar fi dorit sa aiba un dulap al iei, in care sa nu-i auda nimeni sunetul trist al inimii sale. Era certata cu viata. Si suparata foc pe barbatul sau. Care de o viata si-a luat concediu de la viata.
M-am gandit eu in mine, ca suntem atat de idioate incat pentru un gram de iubire, sa ne sinucidem toate trairile? Daca si casperul isi va lua concediu? Daca nu se va schimba nimic? M-a apucat o teama cumplita!
Eu imi iubesc omul. Ca e al meu. Dar nu iubesc atat de multe la el! Lucru care probabil ne tine aproape.
Ma intreb de ce dracu le e atat de greu barbatilor sa aiba curaj, sau sa fie oleac' mai harnici, sau mai romantici, sau mai sensibili? Hm? De ce?
Eu plec...pe bicileta catre sansa mea de a fi din nou voluntar.
miercuri, 25 mai 2011
Am legat de Marin Sorescu
Am legat...
Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.
Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.
Nu stiu ce vreau sa zic in postul asta
Am gonit spre soare. Cu bicicleta in Imparatia mea. Unde zanele isi zboara bicicletele printre nori. Cu infinit la ora, navighez catre acolo unde cealalta eu ma asteapta. Vroiam zilele trecute sa se sinucida. Pentru ca ma enerva! Imi era antipatica pentru starea ei de visare! Am lasat-o in casa ei pentru o vreme.
Azi in goana mea spre soare, se alinta pe bicicleta sa aurita, cu saua in forma de soare. Eu goneam spre soare, ea sedea cu dosul pe soare!!!
Mi-a placut. Am facut impreuna o plimbare ca intre fete. Eu cu cealalta eu.
Ce sa va spun? Am azi o stare de liniste, dar si de tristete oarecum. Imi vine sa iubesc atat de tare pe cineva incat sa-l sufoc. Pe de alta parte imi vine sa zvarl cat colo pe alt cineva, incat sa-l transform in tandari.
Vreau sa raman si vreau sa plec. Vreau sa zambesc si imi vine sa plang. Contradictorii toate sentimentele. Pe sau pe langa bicicleta. Probabil ca dezamagirea, dezamagirile, inchipuirile pe care le-am avut s-au topit in dureri.
Nici o lumnare din ceara nu miroase asa cum de fapt tu ai fi vrut atunci cand o aprinzi. Si totusi se topeste...
Azi in goana mea spre soare, se alinta pe bicicleta sa aurita, cu saua in forma de soare. Eu goneam spre soare, ea sedea cu dosul pe soare!!!
Mi-a placut. Am facut impreuna o plimbare ca intre fete. Eu cu cealalta eu.
Ce sa va spun? Am azi o stare de liniste, dar si de tristete oarecum. Imi vine sa iubesc atat de tare pe cineva incat sa-l sufoc. Pe de alta parte imi vine sa zvarl cat colo pe alt cineva, incat sa-l transform in tandari.
Vreau sa raman si vreau sa plec. Vreau sa zambesc si imi vine sa plang. Contradictorii toate sentimentele. Pe sau pe langa bicicleta. Probabil ca dezamagirea, dezamagirile, inchipuirile pe care le-am avut s-au topit in dureri.
Nici o lumnare din ceara nu miroase asa cum de fapt tu ai fi vrut atunci cand o aprinzi. Si totusi se topeste...
luni, 23 mai 2011
Bucuria vine din lucruri marunte
Spun oamenii ca multe bucurii pe lumea asta, nu prea exista. Ne-am dat seama cand am crescut ca timpul trece mai repede. Pentru ca de indata ce crestem, rupem clipele copilariei unde timpul era interminabil. Nu mai ai vreme sa te gandesti de unde vin ciresele atat de zemoase, si de ce au culoarea nebuneasca rosie. De ce capsunile cresc acolo in gradina bunicii, si de ce ma rog scrie creta pe asfalt?
Cand suntem "mari" complicam lucrurile. Dupa ce le complicam, devin din cee in ce mai putine. Nu ne mai raman decat anumite aspecte: sa iti fie bine, sa te ajungi (conotatii diferite pentru fiecare faptura in parte), incepi tu sa lucrezi la visele tale.
Nu stiu cum e cu voi, dar mie tare imi place sa topai in sus de bucurie cand aud muzica, sau cand din coltul meu de geam vad un ghemotoc de nor ce tot se chinuie sa-si ia diferite forme.
Ador sa ma alint ca o pisica in razele soarelui, sa ma joc, sa urlu ca un copil cand am un copil in preajma.
Sa ma uit ore in sir la florile de mai. Ieri m-au innebunit petalele rozalii ale trandafirilor, campul meu secret cu flori rosii - vreau cat de curand sa ma intind printre ele si sa ii multumesc Lui pentru toate creatiile sale.
Deci cam da. Mie imi place inca sa mai fur din copilarie, imi place sa ma maimutaresc, sa impart cu toata lumea ce am, sa alerg desculta in ploaia verii, sa fac nazbatii si sa rad cu pofta.
Sa mananc inghetata cu iaurt, sa merg vara cu bicla, sa ma tolanesc pe un sezlong, sa scriu, sa spun cuvinte frumoase. Sa le cred.
Voua nu va e dor? De inocenta? De copilarie? Nu v-ati cufundat prea adanc in viata asta mult prea planuita?
Dati timp Bucuriei!
Cand suntem "mari" complicam lucrurile. Dupa ce le complicam, devin din cee in ce mai putine. Nu ne mai raman decat anumite aspecte: sa iti fie bine, sa te ajungi (conotatii diferite pentru fiecare faptura in parte), incepi tu sa lucrezi la visele tale.
Nu stiu cum e cu voi, dar mie tare imi place sa topai in sus de bucurie cand aud muzica, sau cand din coltul meu de geam vad un ghemotoc de nor ce tot se chinuie sa-si ia diferite forme.
Ador sa ma alint ca o pisica in razele soarelui, sa ma joc, sa urlu ca un copil cand am un copil in preajma.
Sa ma uit ore in sir la florile de mai. Ieri m-au innebunit petalele rozalii ale trandafirilor, campul meu secret cu flori rosii - vreau cat de curand sa ma intind printre ele si sa ii multumesc Lui pentru toate creatiile sale.
Deci cam da. Mie imi place inca sa mai fur din copilarie, imi place sa ma maimutaresc, sa impart cu toata lumea ce am, sa alerg desculta in ploaia verii, sa fac nazbatii si sa rad cu pofta.
Sa mananc inghetata cu iaurt, sa merg vara cu bicla, sa ma tolanesc pe un sezlong, sa scriu, sa spun cuvinte frumoase. Sa le cred.
Voua nu va e dor? De inocenta? De copilarie? Nu v-ati cufundat prea adanc in viata asta mult prea planuita?
Dati timp Bucuriei!
vineri, 20 mai 2011
Scrisoare de la Fat-Frumos catre Sanziana
Obosit dupa atata drum, Proumbelul Voiajor se apropie de fereastra Sanzienei, unde ii lasa papirusul trimis de Fat-Frumos. Cu inima in gat, Sanziana incepuse sa citeasca:
"Draga mea Sanziana, am primit cuvintele tale de ceara. Inca nu s-au topit cu totul dar nici nu au ramas pe varful ierbii din care s-au scurs. Da-mi voie sa fug. Am nevoie sa ratacesc cateva zile, in afara Imparatiei. Unde nu vreau sa stiu de tine, unde nu vreau sa aud nici un grai. Ma gandesc Sanziano daca tu imi esti aleasa de multe ori, daca funia ta nu ma strange prea tare. Ma regasesc uneori stins ca o flacara a lumanarilor, ca un licurici fara aripi, atunci cand glasul tau incepe sa graiasca spre mine.
De ce poti fi atat de amara Sanziano? De ce nu mai ai rabdare, cum ai avut pana azi? Sa stii tu ca intr-un concurs "Mister Fat-Frumos" nu castiga nici unul. Toti suntem o apa si un pamant. Pentru ca viata noastra e simpla. Noi nu credem in macii de care esti tu obsedata, noi nu rupem trandafirii ca sa va indulcim voua traiul. Au si ei dreptul la traiul lor. De ce sa moara sub nasul vostru? Spune-mi sa fie oare just? M-am dat de trei ori peste cap, cum a facut varul meu Greuceanu. Si nu am reusit sa gasesc nici Luna, nici Soarele. Tot el a facut-o. Asta mi-s eu. Cand intelegi, tu faptura din basm, ca altul nu pot fi? Nu vreau sa fiu....
Imi place sa adulmec bucatele create de mainile tale ferecate, imi place sa simt muzica inimii tale, imi plac pletele tale, ochii tai dulci cand surad. Mi te ador uneori Sanziano. Cand nu te speli cu lamai.
In imparatie, miroase a maces, a lamai. Stau inca departe. Nu stiu cand revin. Daca vreau sa revin....Tu stii? Nu mi-e dor. Nici de macii tai idioti, nici de sufletul ala mult prea deschis al tau, nici de graiul tau Imparatesc. Sunt un hoinar. Ratacesc. Nu vin spre tine Sanziano. Ma indepartez. Sunt tot la fel...cu mainile in buzunar. Si fluier. Ador sa fluier libertatea din tamplele mele. E liniste. Nu te mai aud. Nu-ti mai gasesc nemultumirile. Atat de bine e! Pe curand!?"
Ramase sanziana cu sufletul spanzurat de vantul care-si desfacuse aripile sa sufle.
"Draga mea Sanziana, am primit cuvintele tale de ceara. Inca nu s-au topit cu totul dar nici nu au ramas pe varful ierbii din care s-au scurs. Da-mi voie sa fug. Am nevoie sa ratacesc cateva zile, in afara Imparatiei. Unde nu vreau sa stiu de tine, unde nu vreau sa aud nici un grai. Ma gandesc Sanziano daca tu imi esti aleasa de multe ori, daca funia ta nu ma strange prea tare. Ma regasesc uneori stins ca o flacara a lumanarilor, ca un licurici fara aripi, atunci cand glasul tau incepe sa graiasca spre mine.
De ce poti fi atat de amara Sanziano? De ce nu mai ai rabdare, cum ai avut pana azi? Sa stii tu ca intr-un concurs "Mister Fat-Frumos" nu castiga nici unul. Toti suntem o apa si un pamant. Pentru ca viata noastra e simpla. Noi nu credem in macii de care esti tu obsedata, noi nu rupem trandafirii ca sa va indulcim voua traiul. Au si ei dreptul la traiul lor. De ce sa moara sub nasul vostru? Spune-mi sa fie oare just? M-am dat de trei ori peste cap, cum a facut varul meu Greuceanu. Si nu am reusit sa gasesc nici Luna, nici Soarele. Tot el a facut-o. Asta mi-s eu. Cand intelegi, tu faptura din basm, ca altul nu pot fi? Nu vreau sa fiu....
Imi place sa adulmec bucatele create de mainile tale ferecate, imi place sa simt muzica inimii tale, imi plac pletele tale, ochii tai dulci cand surad. Mi te ador uneori Sanziano. Cand nu te speli cu lamai.
In imparatie, miroase a maces, a lamai. Stau inca departe. Nu stiu cand revin. Daca vreau sa revin....Tu stii? Nu mi-e dor. Nici de macii tai idioti, nici de sufletul ala mult prea deschis al tau, nici de graiul tau Imparatesc. Sunt un hoinar. Ratacesc. Nu vin spre tine Sanziano. Ma indepartez. Sunt tot la fel...cu mainile in buzunar. Si fluier. Ador sa fluier libertatea din tamplele mele. E liniste. Nu te mai aud. Nu-ti mai gasesc nemultumirile. Atat de bine e! Pe curand!?"
Ramase sanziana cu sufletul spanzurat de vantul care-si desfacuse aripile sa sufle.
Mofturi de Vreme
De cateva ore ploua. Dupa ce azi a fost verde, soare si putin vant. Nu tin prognoza meteo. Doar ma gandeam la schimbari. Asa cum face vremea. Acum e cald, acum pac te troznesc fulgerele si tunetele (de care mi-e frica de mor).
Cred ca vremii ii e bine. Nu are nevoie de timp sa se acomodeze. Pentru ca de cele mai multe ori presupun ca ea e sefa: "timpule imi pare rau, dar azi sunt tafnoasa, am chef sa tun un pic" . Si baga Dna. Vreme tunete la greu. Da... sigur sotul ei e Dl. Timp. Parca ii vad in casa lor din Cer cum isi fac ei agenda: "maine vizitam impreuna China. Acolo vom lasa sa fie frumos. La japonezi...ne-am certat cam rau. Ca s-a implicat antipaticul Cutremur.
Saptamana viitoare in principiu suntem bine. Deci in Europa liniste si pace. Cald si soare".
Numai ca....uneori socoteala din Cer nu se potriveste cu cea din calendar. Doar sa nu inceapa Vremea sa se planga. Ba sa planga! De la Noe incoa' s-a lasat si cu potop cand Timpul crud fusese nemilos cu ea.
E si Vremea asta o femeie ..bre! Eu una o'nteleg. Inchid geamul cand ma tuna, si ma rog. Sa nu mi arda si mie una dupa cap. Fac scurtcircuit si e pacat!
De la ce s-o fi luat Vremea asta? Ce nu i-a placut de l-a trimis pe Soare dupa nori?
Cred ca vremii ii e bine. Nu are nevoie de timp sa se acomodeze. Pentru ca de cele mai multe ori presupun ca ea e sefa: "timpule imi pare rau, dar azi sunt tafnoasa, am chef sa tun un pic" . Si baga Dna. Vreme tunete la greu. Da... sigur sotul ei e Dl. Timp. Parca ii vad in casa lor din Cer cum isi fac ei agenda: "maine vizitam impreuna China. Acolo vom lasa sa fie frumos. La japonezi...ne-am certat cam rau. Ca s-a implicat antipaticul Cutremur.
Saptamana viitoare in principiu suntem bine. Deci in Europa liniste si pace. Cald si soare".
Numai ca....uneori socoteala din Cer nu se potriveste cu cea din calendar. Doar sa nu inceapa Vremea sa se planga. Ba sa planga! De la Noe incoa' s-a lasat si cu potop cand Timpul crud fusese nemilos cu ea.
E si Vremea asta o femeie ..bre! Eu una o'nteleg. Inchid geamul cand ma tuna, si ma rog. Sa nu mi arda si mie una dupa cap. Fac scurtcircuit si e pacat!
De la ce s-o fi luat Vremea asta? Ce nu i-a placut de l-a trimis pe Soare dupa nori?
joi, 19 mai 2011
Avem timp - Octavian Paler
Avem timp
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.
Scrisoare de la Sanziana catre Fat-Frumos
In mijlocul campului de maci, Sanziana se trezise din patul ei, sa scrie. Avuse un vis despre Fat-Frumos care era cam obraznic, nu asa cum credea ea ca trebuie sa fie Fat-Frumos. Luase Sanziana varf de iarba si scria:
"Fat- Frumos, azi noapte mi te-ai infatisat dupa pleoapele mele inchise de somn. Am crezut ca esti altfel. Dar visul acesta tare straniu a fost. Se facea ca buclele tale aurii nu erau aurii, erau de fapt negre. Si nici macar nu erau bucle. Aveai parul scurt, tuns tare de tot. Nu erai nici urat nici frumos. Ochii tai de azur, nu erau ca cerul, nici ca apa cum credeam eu ca ar trebui sa aiba ochii un Fat-Frumos. Aveai ochii ca doua masline: nici negrii nici verzi. Cumva caprui in bataia soarelui. Sa stii ca te-am urmarit indelung. Eram uimita ca te numesti Fat-Frumos. Ai venit cu mainile in buzunarele blugilor tai. Purtai pe tine fas albastru si un fes alb. Ha ha ha! Am inceput sa rad. "Fat- Frumos are fes si blugi!!! Da' tre sa fii modern, nu gluma!". Nici macar pe cal nu ai venit. Iti cumparasesi bilet de la RATP, sau au venit pe jos. Ce sa mai zicem? Print de print! Din neam ales, studentesc. Sa stii tu Fat-Frumos ca totusi nu am dat sa fug. Pentru ca o Sanziana moare de curiozitate. Trebuie sa stie tot. Cine esti, din ce neam imparatesc provii, care-ti sunt moravurile, ce calitati ai, cati galbeni posezi, ce ospaturi servesti, samd..
Ti-am dat mana asadar, si am pornit cu tine in Imparatie. Vorbe de duh rosteai si parea ca galbeni nu prea aveai. Dar erai tu in felul tau special. Doar nu erai un Fat-Frumos ca toti altii.
Mi s-au aprins calcaiele atunci sa stii. Erai tu altfel. Diferit. Iar Sanzienele iubesc lucrurile diferite. Mi te-am agatat de mana cu un streang si nu te-am mai lasat sa pleci. Chiar daca nu aveai cal, nici nu proveneai din neam ales de Imparati, aveai tu o inima buna si nobila. Erai obraznic, atipic. tare imi placeai in visul acesta! Era o aventura sa merg pe jos si nu pe cal, sa fur cirese din copaci, sa te sarut la miez de noapte'n parc.
Timpul trecuse repede in visul meu. Dupa un timp te-ai suparat pe mine Fat-Frumos. Nu-mi spuneai nimic. Ar fi trebuit sa am ghioc, in care sa citesc. Amaraciunea din gandurile tale. Erai necajit ca la tine in Imparatie nu sunt galbeni indeajuns, ca Sanziana munceste la palat, ca vorbeste grai Imparatesc. Din gandurile tale negre, a socotit sufletul meu ca trebuie sa planga. Sa-si verse amarul bucatelor servite de Fat-Frumos.
Ce sa-ti zic eu tie Fat-Frumos? Ca de cand tot scriu mi se toceste varful ierbii, si o data cu el mi se tocesc simtirile? Te-am agatat de mine cu funia din care pescarii fac navod. Si nu vreau sa pleci. Pentru ca inima asta a mea, pentru tine bate. Sa nu mai crezi tu Fat-Frumos ca tu esti gandac pentru mine. Doar ca uneori si Sanzienele obosesc. Vor si Sanzienele iubiri, povesti de'amor, brate cu flori de la printii lor sa primeasca in dar. Stiu ca tu esti un altfel de Fat-Frumos, pentru asta te-am legat de viata mea in cununie. Dar haide fii si tu te rog. Mai viu, mai vesel, mai increzator. Sanziana are nevoie azi de viata, de putere de incredere. Vino sa vorbim aceeasi limba Imparateasca!
Mi-s martori Luna si Soarele ca sangele meu pentru tine curge. Si atunci cand scuip venin, si-atunci cand scuip miere, tot de la mine vin. Pentru ca nici macar intr-o Imparatie nu poti fi mereu dulce si bun. Moravurile ni le mai schimbam cu zilele care se scurg pe spatele Universului.
Off...tu Fat- Frumos, ce ne facem?!?!"
Lipise Sanziana scrisoarea cu clei de manciuria, pusese peste ea pecetea Imparatiei. O daduse Porumbelului Voiajor s-o duca'n plisc la Fat-Frumos.
"Fat- Frumos, azi noapte mi te-ai infatisat dupa pleoapele mele inchise de somn. Am crezut ca esti altfel. Dar visul acesta tare straniu a fost. Se facea ca buclele tale aurii nu erau aurii, erau de fapt negre. Si nici macar nu erau bucle. Aveai parul scurt, tuns tare de tot. Nu erai nici urat nici frumos. Ochii tai de azur, nu erau ca cerul, nici ca apa cum credeam eu ca ar trebui sa aiba ochii un Fat-Frumos. Aveai ochii ca doua masline: nici negrii nici verzi. Cumva caprui in bataia soarelui. Sa stii ca te-am urmarit indelung. Eram uimita ca te numesti Fat-Frumos. Ai venit cu mainile in buzunarele blugilor tai. Purtai pe tine fas albastru si un fes alb. Ha ha ha! Am inceput sa rad. "Fat- Frumos are fes si blugi!!! Da' tre sa fii modern, nu gluma!". Nici macar pe cal nu ai venit. Iti cumparasesi bilet de la RATP, sau au venit pe jos. Ce sa mai zicem? Print de print! Din neam ales, studentesc. Sa stii tu Fat-Frumos ca totusi nu am dat sa fug. Pentru ca o Sanziana moare de curiozitate. Trebuie sa stie tot. Cine esti, din ce neam imparatesc provii, care-ti sunt moravurile, ce calitati ai, cati galbeni posezi, ce ospaturi servesti, samd..
Ti-am dat mana asadar, si am pornit cu tine in Imparatie. Vorbe de duh rosteai si parea ca galbeni nu prea aveai. Dar erai tu in felul tau special. Doar nu erai un Fat-Frumos ca toti altii.
Mi s-au aprins calcaiele atunci sa stii. Erai tu altfel. Diferit. Iar Sanzienele iubesc lucrurile diferite. Mi te-am agatat de mana cu un streang si nu te-am mai lasat sa pleci. Chiar daca nu aveai cal, nici nu proveneai din neam ales de Imparati, aveai tu o inima buna si nobila. Erai obraznic, atipic. tare imi placeai in visul acesta! Era o aventura sa merg pe jos si nu pe cal, sa fur cirese din copaci, sa te sarut la miez de noapte'n parc.
Timpul trecuse repede in visul meu. Dupa un timp te-ai suparat pe mine Fat-Frumos. Nu-mi spuneai nimic. Ar fi trebuit sa am ghioc, in care sa citesc. Amaraciunea din gandurile tale. Erai necajit ca la tine in Imparatie nu sunt galbeni indeajuns, ca Sanziana munceste la palat, ca vorbeste grai Imparatesc. Din gandurile tale negre, a socotit sufletul meu ca trebuie sa planga. Sa-si verse amarul bucatelor servite de Fat-Frumos.
Ce sa-ti zic eu tie Fat-Frumos? Ca de cand tot scriu mi se toceste varful ierbii, si o data cu el mi se tocesc simtirile? Te-am agatat de mine cu funia din care pescarii fac navod. Si nu vreau sa pleci. Pentru ca inima asta a mea, pentru tine bate. Sa nu mai crezi tu Fat-Frumos ca tu esti gandac pentru mine. Doar ca uneori si Sanzienele obosesc. Vor si Sanzienele iubiri, povesti de'amor, brate cu flori de la printii lor sa primeasca in dar. Stiu ca tu esti un altfel de Fat-Frumos, pentru asta te-am legat de viata mea in cununie. Dar haide fii si tu te rog. Mai viu, mai vesel, mai increzator. Sanziana are nevoie azi de viata, de putere de incredere. Vino sa vorbim aceeasi limba Imparateasca!
Mi-s martori Luna si Soarele ca sangele meu pentru tine curge. Si atunci cand scuip venin, si-atunci cand scuip miere, tot de la mine vin. Pentru ca nici macar intr-o Imparatie nu poti fi mereu dulce si bun. Moravurile ni le mai schimbam cu zilele care se scurg pe spatele Universului.
Off...tu Fat- Frumos, ce ne facem?!?!"
Lipise Sanziana scrisoarea cu clei de manciuria, pusese peste ea pecetea Imparatiei. O daduse Porumbelului Voiajor s-o duca'n plisc la Fat-Frumos.
miercuri, 18 mai 2011
Rabdare
Azi, in drum spre biblioteca m-am revazut cu ailalta eu. Era asa de dragalasa!
Am intrebat-o ce faci tu? "Ma joc cu apa" mi-a raspuns. Intr-adevar. Era mititica sub arcurile indoite ale fantanii arteziene pe care o astepta sa-si arunce jeturile de apa. Era leoarca din cap pana in picioare. Era asa vesela, nu avea nicio grija, afara de cea de a se juca. Mi-a placut de mine in clipa aceea si i-am zis:" sorry da tre sa vii cu mine. Gata cu apa si gata cu joaca, pune-te la locul tau in corpul meu!". A venit. Se speriase de eul meu nebun, de emotiile care faceau pe Ninja, de lacul pe care il adunasem in moi.
Am auzit-o cum a inceput sa urle la mine ca stricasem stratul cu flori de crini pe care ea il plantase inainte sa plece la joaca. Nu i-a placut nici ca am mazgalit peste galben, negru. Ne-am certat, ce sa-i faci?!
Acum e inca in mine. Imi place tare mult despre ea. Ma linisteste. Imi spune ca e bine ce fac, cum fac.
Imi spune ca tebuie sa fiu puternica, sa rezist ("sa reziste, sa reziste, sa reziste" - m-a tampit reclama aia) ca numai asa cei care vor sa inteleaga ceea ce am de transmis vor intelege.
Rabdare asadar....eu cu ailalta eu.
Am intrebat-o ce faci tu? "Ma joc cu apa" mi-a raspuns. Intr-adevar. Era mititica sub arcurile indoite ale fantanii arteziene pe care o astepta sa-si arunce jeturile de apa. Era leoarca din cap pana in picioare. Era asa vesela, nu avea nicio grija, afara de cea de a se juca. Mi-a placut de mine in clipa aceea si i-am zis:" sorry da tre sa vii cu mine. Gata cu apa si gata cu joaca, pune-te la locul tau in corpul meu!". A venit. Se speriase de eul meu nebun, de emotiile care faceau pe Ninja, de lacul pe care il adunasem in moi.
Am auzit-o cum a inceput sa urle la mine ca stricasem stratul cu flori de crini pe care ea il plantase inainte sa plece la joaca. Nu i-a placut nici ca am mazgalit peste galben, negru. Ne-am certat, ce sa-i faci?!
Acum e inca in mine. Imi place tare mult despre ea. Ma linisteste. Imi spune ca e bine ce fac, cum fac.
Imi spune ca tebuie sa fiu puternica, sa rezist ("sa reziste, sa reziste, sa reziste" - m-a tampit reclama aia) ca numai asa cei care vor sa inteleaga ceea ce am de transmis vor intelege.
Rabdare asadar....eu cu ailalta eu.
Eu,
ca sa uit de lacrimile pe care mi le ingramadesc in pupile in fiecare luna macar o zi, m-am determinat sa fac ceva util cu viata mea. Pentru ca la urma urmei domnul meu, cel care m-a pus cu picioarele in viata, are grija ca orice durere sa fie stearsa. Ca necesita mai mult, sau mai putin timp, asta e partea a doua. Ne obisnuim. Ma obisnuiesc.
Drept pentru care, am sa am o discutie cu eul meu ofticat pe viata, si am sa-i trantesc "doua dupa cap" (citire din carte intelepciunii Casperosoidus) sa-si revina, si sa nu ma mai lase cu nervii la pamant. Imi doresc mai mult sa ma imprietenesc cu mine, cea care are vointa, si care zboara cu gandul la planurile sale. Mi-e dor de mine, cea care vesnic vrea ceva, care e idioata in felul sau, creativa si incapatanata.
La ce bune atatea miorlaieli, cand oamenilor nu le pasa macar o secunda de ruiniele tale? Sunt ei mult prea ocupati de viata lor, si de frustrari ca sa se mai gandeasca la vecinul/ vecina. Si daca nu e nimeni care sa fie atat de amabil sa-mi suporte reprosurile, criticile, nemultumirile, nu-i nimic. Am sa ma joc cu mintea mea. Dubla personalitate. Am sa imi vorbesc ore in sir. Am sa-mi scriu mie personal, am sa urlu la eul meu cand e prea puturos, sau amortit. Am sa-mi spun eu mie, ca sunt tare draguta si inocenta "sa visezi ingerasi" in fiecare seara inainte de culcare. Nu am nevoie de o voce. Am nevoie de incredere, de sprijin de la mine, catre mine.
Drept pentru care am sa servesc germana, am sa ajung sa visez in germana. Pentru ca vreau intr-o zi sa am biroul meu, sa-i injur pe nemti in limba lor, sa scriu asa frumos in germana, sa citesc carti multe in germana.
Poate ca orice pocnitura a ventricului, sau orice sut in fund, aduce un pas inainte.
Dragilor, cei care ma stoarceti de puteri, si care credeti in mitul "Sclavei Isaura", va arat eu ca o data si o data o sa mi se termine dulcegareala. De la bitterul pe care mi-l serviti voi in fiecare zi. Am sa-mi revars eu amaraciunea, afurisenia si tot ce mai credeti voi ca ar fi util pentru a da "delete" umbrelor voastre din mintea mea.
Nu am nevoie de tinichele dupa cum m-am mai exprimat intr-un post anterior. Ruginesc cu toate. Zdrangane.
Si am sa te las. Sa-ti faci bagajul. Sau am sa ti-l fac eu intr-o zi cand nu am sa mai pot de nervi. Veti iesi cu totii pe usa din spate. Pentru ca orice rabdare are limite..nu-i asa? Nu nu fac pe "periculoasa" si sa nu credeti cumva ca nu as putea. Mi-am aruncat una din iubiri in strada, cu oameni langa noi drept spectatori, in timp ce am facut trebusoara asta. Si l-am facut pe om praf, cu toate ca il iubeam cu tot eul meu prostanac. Ca nici azi nu vorbeste cu mine. Imi trebuie o secunda de nebunie. Si voi ma ajutati. Sunteti pe drumul cel bun. Sa vedem cui ii fac prima oara bagajele?
Pana atunci draga de mine, o sa imi vad de drumul meu. De ceea ce vreau de la viata asta roz si delicioasa.
Pun pariu cu cealalta mine ca o sa imi iasa de minune. Pentru ca sunt determinata, pentru ca pun pasiune si imi place sa fac cu daruire ceea ce fac. Indiferent ca merg pe tocuri si am buclele in vant, indiferent ca intind un aluat de pizza sau ca spal tonele de vase din restaurant. Pentru ca atunci cand citesc o carte o pun la suflet si o traiesc. Schimbari apar. Ar fi banal, anost fara schimbari. De unde ne luam sarea si piperul sa condimentam fiecare clipa pentru care respiram? De unde stim cand incepe azi, cand se termina maine?
Am nevoie zilnic. Sa nu uit.
Drept pentru care, am sa am o discutie cu eul meu ofticat pe viata, si am sa-i trantesc "doua dupa cap" (citire din carte intelepciunii Casperosoidus) sa-si revina, si sa nu ma mai lase cu nervii la pamant. Imi doresc mai mult sa ma imprietenesc cu mine, cea care are vointa, si care zboara cu gandul la planurile sale. Mi-e dor de mine, cea care vesnic vrea ceva, care e idioata in felul sau, creativa si incapatanata.
La ce bune atatea miorlaieli, cand oamenilor nu le pasa macar o secunda de ruiniele tale? Sunt ei mult prea ocupati de viata lor, si de frustrari ca sa se mai gandeasca la vecinul/ vecina. Si daca nu e nimeni care sa fie atat de amabil sa-mi suporte reprosurile, criticile, nemultumirile, nu-i nimic. Am sa ma joc cu mintea mea. Dubla personalitate. Am sa imi vorbesc ore in sir. Am sa-mi scriu mie personal, am sa urlu la eul meu cand e prea puturos, sau amortit. Am sa-mi spun eu mie, ca sunt tare draguta si inocenta "sa visezi ingerasi" in fiecare seara inainte de culcare. Nu am nevoie de o voce. Am nevoie de incredere, de sprijin de la mine, catre mine.
Drept pentru care am sa servesc germana, am sa ajung sa visez in germana. Pentru ca vreau intr-o zi sa am biroul meu, sa-i injur pe nemti in limba lor, sa scriu asa frumos in germana, sa citesc carti multe in germana.
Poate ca orice pocnitura a ventricului, sau orice sut in fund, aduce un pas inainte.
Dragilor, cei care ma stoarceti de puteri, si care credeti in mitul "Sclavei Isaura", va arat eu ca o data si o data o sa mi se termine dulcegareala. De la bitterul pe care mi-l serviti voi in fiecare zi. Am sa-mi revars eu amaraciunea, afurisenia si tot ce mai credeti voi ca ar fi util pentru a da "delete" umbrelor voastre din mintea mea.
Nu am nevoie de tinichele dupa cum m-am mai exprimat intr-un post anterior. Ruginesc cu toate. Zdrangane.
Si am sa te las. Sa-ti faci bagajul. Sau am sa ti-l fac eu intr-o zi cand nu am sa mai pot de nervi. Veti iesi cu totii pe usa din spate. Pentru ca orice rabdare are limite..nu-i asa? Nu nu fac pe "periculoasa" si sa nu credeti cumva ca nu as putea. Mi-am aruncat una din iubiri in strada, cu oameni langa noi drept spectatori, in timp ce am facut trebusoara asta. Si l-am facut pe om praf, cu toate ca il iubeam cu tot eul meu prostanac. Ca nici azi nu vorbeste cu mine. Imi trebuie o secunda de nebunie. Si voi ma ajutati. Sunteti pe drumul cel bun. Sa vedem cui ii fac prima oara bagajele?
Pana atunci draga de mine, o sa imi vad de drumul meu. De ceea ce vreau de la viata asta roz si delicioasa.
Pun pariu cu cealalta mine ca o sa imi iasa de minune. Pentru ca sunt determinata, pentru ca pun pasiune si imi place sa fac cu daruire ceea ce fac. Indiferent ca merg pe tocuri si am buclele in vant, indiferent ca intind un aluat de pizza sau ca spal tonele de vase din restaurant. Pentru ca atunci cand citesc o carte o pun la suflet si o traiesc. Schimbari apar. Ar fi banal, anost fara schimbari. De unde ne luam sarea si piperul sa condimentam fiecare clipa pentru care respiram? De unde stim cand incepe azi, cand se termina maine?
Am nevoie zilnic. Sa nu uit.
Eu,
m-am ghemuit ieri in starea mea de durere si am plans. Nu pot nici acum sa imi explic de ce. Dar totusi eul meu, cel adanc ascuns in straturile mine-ului, stie de ce a plans. Si inca mai vrea sa planga. Nici Sanziana nu a mai suportat macar o secunda patul sau de maci. Mi-a mai ramas scrisul, de fapt am revenit la scris. Asa cum faceam in liceu, cand in jurnalele mele cu coperti verzi scriam. Despre ce simt, despre ce vreau, pe cine iubesc, pe cine vreau sa iubesc, despre cine nu se lasa iubit la vremea aceea. Mai scriam mult despre Dumnezeu. Pe care azi il cam ignor fizic, insa nu si cu simturile. Tot cu El fac ceea ce fac, si tot Dumnealui imi ridica pasii morti.
Mda..nu mi-au secat lacrimile si nici macar tristetea launtrica. Sunt suparata, imi cer dreptul de a fi suparata. Pentru asta plang, sau dau cu pumnii in masa. Pentru ca paharul rabdarilor mele s-a cam deversat. Au pus in el picatura cu picatura, fapturile din jurul meu, cele care ma compatimesc ca eu "saraca de mine" la o varsta destul de inaintata nu am casa mea. Ca eu, mi-am pierdut ani seriosi din viata studiind. Ca eu cica, auzi Domnle' nu sunt realizata!
Si ce ma rog inseamna "sa te realizezi"?! Sa te fu** la cinspe' ani, sa-ti tragi barbat din obligatie, sa-ti torni o caruta de copchii pe care sa ii abandonezi cu timpul, pentru ca ai obosit? Sa mananci inghetata apoi sa bagi in tine friptura? Sau sa tragi o dusca de opt martie, sa-ti rupi piciorul si sa traumatizezi adolescenta de langa tine?
Mi-am dorit atat de multe lucruri frumoase de cand eram copil balai cu parul scurt si cret. Credeam ca le voi avea pe toate. Le-am avut pe toate cele pentru care am luptat, pentru care am muncit, pentru care am trudit.
Tragedii personale nu am avut. Doar cateva psihologice. Pe care de o perioada le rumeg din ce in ce mai puternic. Nu se mai tocesc. Ies parca mai multe la ivela. Ma enervez pe mine, ma enervez pe eul meu incapatanat care nu stie cum sa stearga durerile adunate cu timpul.
Parca uneori ma gandesc ca nu m-am nascut unde trebuia. Cand trebuia. Poate ca oamenii din viata mea au fost..sunt doar cateva episoade dintr-o poveste. Jumatate fericita, jumatate nefericita.
Imi place sa zambesc, vreau sa zambesc tot timpul. Sa port haine ciudate si culori. Mai ales in ultima perioada cand nu-mi dau toti banii pe chirie, si chestii strict necesare cum se intampla de multe ori in Iasi.
Imi place sa citesc. Carti. Si doua trei bloguri.
Imi place de parul meu cret, si de inima mea care de multe ori iubeste pe cine nu trebuie, si cand nu trebuie. Ma face unica in felul sau de a fi.
Imi place sa fiu in relatii bune cu toata lumea. Sa fac bine, sa primesc bine.
Imi place nespus de mult sa fiu apreciata. Sa simt prin oameni ca locul meu e acolo unde ma aflu.
Imi plac multe multe multe lucruri, actiuni, miresme, gesturi. Doar ca azi le-am uitat. Le-am alungat. Simt ca drumul acesta nou pe care ma aflu, ma istoveste. Imi vine sa urlu la toata lumea. Inclusiv la casperul meu. Asa cum am facut de altfel. Pentru ca uita de mine. De feminitatea mea. De cat de simpatica sunt eu. Sau daca nu uita, nu vrea sa-mi spuna. Nicioadata...aproape niciodata. M-am mutat in regatul Singuratatii. Imi spune printre dinti ca sunt ipocrita. Ca nici eu nu stiu sa il apreciez. Ca sunt un critic nascut pentru a-i critica lui toate actiunile. Cum pot sa pretind eu de la cineva apreciere, cand eu nu stiu sa ofer ...apreciere?!?
Ma gandeam ca poate totusi barbatii au rolul lor in a transforma femeile in printese. Eu nu mai sunt printesa. Nici nu stiu daca si cand am fost printesa. Pentru ca eu mi-am ingradit casperul cu inel pe deget, pentru ca eu l-am privat de libertatea nebuna de care au nevoie toti masculii in viata lor. Eu daca vreau sa fiu printesa ma fac singura. Nu vine nicio zana cu bagheta ei fermecata. Nici un print pe calul sau alb sa-mi aduca rochie din tull cu pantofi de clestar. Imi iau singura faptura si ma duc in regatul Sanzienelor, cand vreau sa visez.
Uneori am chef sa ma duca el. Pe brate, ca pe o povara, sa simt ca se chinuie cu mine. Ca as avea 100 de kilograme, si ca el pentru ca ma iubeste nu m-ar scapa o secunda.
Sunt femeie si plang. Chiar daca lacrimile mele starnesc reactii de "taci in p*** mea". Vreau sa plang pentru ca am nevoie. Ma exteriorizez. Cand sunt bucuroasa, ori trista.
Azi scriu dintr-un colt. Sunt ghem cu totul. Ma dor stomacul, tamplele, coloana vertebrala.
Poate intr-o zi, (nu stiu in ce secol se vor intampla toate astea) voi inceta sa ma intreb de ce nu am primit iubire de la mama si sor'mea, de ce casperelul ma trateaza ca pe o cenusareasa si nu ca pe o printesa, de ce m-am ales eu cu mine asa de naiva si inocenta...
Pana atunci....sunt ghem si plang.
Mda..nu mi-au secat lacrimile si nici macar tristetea launtrica. Sunt suparata, imi cer dreptul de a fi suparata. Pentru asta plang, sau dau cu pumnii in masa. Pentru ca paharul rabdarilor mele s-a cam deversat. Au pus in el picatura cu picatura, fapturile din jurul meu, cele care ma compatimesc ca eu "saraca de mine" la o varsta destul de inaintata nu am casa mea. Ca eu, mi-am pierdut ani seriosi din viata studiind. Ca eu cica, auzi Domnle' nu sunt realizata!
Si ce ma rog inseamna "sa te realizezi"?! Sa te fu** la cinspe' ani, sa-ti tragi barbat din obligatie, sa-ti torni o caruta de copchii pe care sa ii abandonezi cu timpul, pentru ca ai obosit? Sa mananci inghetata apoi sa bagi in tine friptura? Sau sa tragi o dusca de opt martie, sa-ti rupi piciorul si sa traumatizezi adolescenta de langa tine?
Mi-am dorit atat de multe lucruri frumoase de cand eram copil balai cu parul scurt si cret. Credeam ca le voi avea pe toate. Le-am avut pe toate cele pentru care am luptat, pentru care am muncit, pentru care am trudit.
Tragedii personale nu am avut. Doar cateva psihologice. Pe care de o perioada le rumeg din ce in ce mai puternic. Nu se mai tocesc. Ies parca mai multe la ivela. Ma enervez pe mine, ma enervez pe eul meu incapatanat care nu stie cum sa stearga durerile adunate cu timpul.
Parca uneori ma gandesc ca nu m-am nascut unde trebuia. Cand trebuia. Poate ca oamenii din viata mea au fost..sunt doar cateva episoade dintr-o poveste. Jumatate fericita, jumatate nefericita.
Imi place sa zambesc, vreau sa zambesc tot timpul. Sa port haine ciudate si culori. Mai ales in ultima perioada cand nu-mi dau toti banii pe chirie, si chestii strict necesare cum se intampla de multe ori in Iasi.
Imi place sa citesc. Carti. Si doua trei bloguri.
Imi place de parul meu cret, si de inima mea care de multe ori iubeste pe cine nu trebuie, si cand nu trebuie. Ma face unica in felul sau de a fi.
Imi place sa fiu in relatii bune cu toata lumea. Sa fac bine, sa primesc bine.
Imi place nespus de mult sa fiu apreciata. Sa simt prin oameni ca locul meu e acolo unde ma aflu.
Imi plac multe multe multe lucruri, actiuni, miresme, gesturi. Doar ca azi le-am uitat. Le-am alungat. Simt ca drumul acesta nou pe care ma aflu, ma istoveste. Imi vine sa urlu la toata lumea. Inclusiv la casperul meu. Asa cum am facut de altfel. Pentru ca uita de mine. De feminitatea mea. De cat de simpatica sunt eu. Sau daca nu uita, nu vrea sa-mi spuna. Nicioadata...aproape niciodata. M-am mutat in regatul Singuratatii. Imi spune printre dinti ca sunt ipocrita. Ca nici eu nu stiu sa il apreciez. Ca sunt un critic nascut pentru a-i critica lui toate actiunile. Cum pot sa pretind eu de la cineva apreciere, cand eu nu stiu sa ofer ...apreciere?!?
Ma gandeam ca poate totusi barbatii au rolul lor in a transforma femeile in printese. Eu nu mai sunt printesa. Nici nu stiu daca si cand am fost printesa. Pentru ca eu mi-am ingradit casperul cu inel pe deget, pentru ca eu l-am privat de libertatea nebuna de care au nevoie toti masculii in viata lor. Eu daca vreau sa fiu printesa ma fac singura. Nu vine nicio zana cu bagheta ei fermecata. Nici un print pe calul sau alb sa-mi aduca rochie din tull cu pantofi de clestar. Imi iau singura faptura si ma duc in regatul Sanzienelor, cand vreau sa visez.
Uneori am chef sa ma duca el. Pe brate, ca pe o povara, sa simt ca se chinuie cu mine. Ca as avea 100 de kilograme, si ca el pentru ca ma iubeste nu m-ar scapa o secunda.
Sunt femeie si plang. Chiar daca lacrimile mele starnesc reactii de "taci in p*** mea". Vreau sa plang pentru ca am nevoie. Ma exteriorizez. Cand sunt bucuroasa, ori trista.
Azi scriu dintr-un colt. Sunt ghem cu totul. Ma dor stomacul, tamplele, coloana vertebrala.
Poate intr-o zi, (nu stiu in ce secol se vor intampla toate astea) voi inceta sa ma intreb de ce nu am primit iubire de la mama si sor'mea, de ce casperelul ma trateaza ca pe o cenusareasa si nu ca pe o printesa, de ce m-am ales eu cu mine asa de naiva si inocenta...
Pana atunci....sunt ghem si plang.
marți, 17 mai 2011
Totuşi, iubirea - Adrian Păunescu
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.
Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.
Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.
Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.
Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Sanziana
Se desprinsera din camp flori de mac, rosii, cu gustul lor de opium spre visare. Sanziana isi facuse pat din mac, astepta sa se nasca din privirile sale, raurile de sange ale macilor.
Foc, ingeri si demoni in tabloul peste care acrilul ramse intepenit pentru eternitate. Cum avea sa stie Sanziana ca macii imbata fluturii cu parfumul lor? In timp ce privea orizontul alb, vazuse Sanziana un fluture care ii amintea de ceilalti fluturi si de inca doua palme strivindu-i.
Lasati fluturii liberi in florile de maci sa se piarda, sa se tolaneasca in nemarginire. Rupse Sanziana din florile Nemarginirii, sa-si faca din ele cununa peste plete imbatate de soare. Se innegrisera florile. Murisera.
Gasise dupa zile de mers, un sunet. Era muzica vantului care isi inchise zborul. Era linistit. Canta despre scoarta maro a arborilor, despre pasarile ratacite, si despre Nibelungi.
Nu-i plac Sanzianei catusele, lanturile acelea mari si grele. Nu vrea Sanziana papuci daca ea vrea sa alerge desculta din maci, in mare. Ea vrea sa poarte rochii tesute de albastrul marii, palarii din matasea broastei, umbrele din floarea soarelui, pat din macii ei rosii.
Vrea Sanziana sa-si intinda mintea cu visele ei cu tot, peste viata!
Foc, ingeri si demoni in tabloul peste care acrilul ramse intepenit pentru eternitate. Cum avea sa stie Sanziana ca macii imbata fluturii cu parfumul lor? In timp ce privea orizontul alb, vazuse Sanziana un fluture care ii amintea de ceilalti fluturi si de inca doua palme strivindu-i.
Lasati fluturii liberi in florile de maci sa se piarda, sa se tolaneasca in nemarginire. Rupse Sanziana din florile Nemarginirii, sa-si faca din ele cununa peste plete imbatate de soare. Se innegrisera florile. Murisera.
Gasise dupa zile de mers, un sunet. Era muzica vantului care isi inchise zborul. Era linistit. Canta despre scoarta maro a arborilor, despre pasarile ratacite, si despre Nibelungi.
Nu-i plac Sanzianei catusele, lanturile acelea mari si grele. Nu vrea Sanziana papuci daca ea vrea sa alerge desculta din maci, in mare. Ea vrea sa poarte rochii tesute de albastrul marii, palarii din matasea broastei, umbrele din floarea soarelui, pat din macii ei rosii.
Vrea Sanziana sa-si intinda mintea cu visele ei cu tot, peste viata!
Lush
Mi-a atras atentia mesajul magazinului, in timp ce stateam in statie sa astept tramvaiul: "Fresh Handmade Cosmetics". Mi-a facut din ochi, si mi-am zis ca "data viitoare am sa intru".
A durat o zi pana am intrat in Heaven! Parfumuri proaspete, esente aromate de lamaie, ciocolata, mango, eucalipt, jojoba (habar nu aveam ce miros are jojoba). Sapunuri din miere si lapte care arata ca un cub bine conservat in frigider, unturi de corp ideale pentru masaj, sau pentru o piele uscata si suparata dupa epilare (cum e a mea), masti pentru toate tipurile de ten, realizate din fructe pisate si combinatii de saruri, sampoane, balsam de buze, crema pentru maini, tot ceea ce are nevoie corpul tau pentru a se imbata cu parfum si rasfat.
M-am lasat ademenita de o crema -unt care arata ca un sapun, miroase a cacao, si are efect 100% garantat.
Personalul, felul de abordare orientat catre client, totul este ireprosabil. Pana si pungile lor galbene folosite drept ambalaj pentru produse. Mesajul hazliu si educational iti dau o stare de bine.
Cu siguranta in cel mai scurt timp imi voi insela cosmeticele clasice de pana acum, cu cele de la Lush!
Imi place mie sa zic de fiecare data cand ies de la dus:
"Lush iti transforma pielea'n plus!":)
luni, 16 mai 2011
Furtuna
Vantul isi lasase descoperite aripile pentru bataia lunga a sufletului peste oameni. De gheata. Nu reuseste nimeni sa topeasca turnul de fildes al reginelor unde Dna. Rautate isi face veacul. Doua maini, doua piei, doua capete, patru ochi. Aceeasi seva, vieti total diferite. Pentru ca Sanziana este delicata in felul sau. Se bucura de verdele crud al ierbii, de norii cerului. Nimfa vaneaza comorile noptilor. Uitase despre macii din camp, despre bucuria de a mangaia soarele.
Sufla vantul crud. Nu mai ramane nimic in urma furtunii. Doar Sanziana si sufletul sau sub nori.
Sufla vantul crud. Nu mai ramane nimic in urma furtunii. Doar Sanziana si sufletul sau sub nori.
sâmbătă, 14 mai 2011
Doi
Totul incepe cu deschiderea ochilor, cu stransul buzelor, cu dezamortirea corpului tau. Ciorapii albi stau inca aruncati pe scaunul biroului tau. Piele goala si batai de inima. Iti fug in minte toate reactiile tale, toate mainile impreunate de peste ani si ani, "key-ul" zis in primul an, inainte sa te fi indragostit.
Te incapatanezi, nu asculti de vocea nimanui din jurul tau. Nu-ti pasa, chiar nu-ti pasa de ceea ce iti spun prietenele tale, parintii, oamenii pe care ii intalniti. Pentru ca tu crezi in bucata asta de om. Ai tu feelingul ca va fi sotul tau, si mai tarziu poate tatal copiilor tai.
Iti asculti inima, lupti, il iei cu tot ce este al sau. Il iubesti pana te topesti, cazi, te ridici. Il pedepsesti, apoi il iubesti din nou. Pentru tine, pentru el, pentru voi doi!
Fuga prin lume. Impreuna!
Te incapatanezi, nu asculti de vocea nimanui din jurul tau. Nu-ti pasa, chiar nu-ti pasa de ceea ce iti spun prietenele tale, parintii, oamenii pe care ii intalniti. Pentru ca tu crezi in bucata asta de om. Ai tu feelingul ca va fi sotul tau, si mai tarziu poate tatal copiilor tai.
Iti asculti inima, lupti, il iei cu tot ce este al sau. Il iubesti pana te topesti, cazi, te ridici. Il pedepsesti, apoi il iubesti din nou. Pentru tine, pentru el, pentru voi doi!
Fuga prin lume. Impreuna!
marți, 10 mai 2011
Bun versus Rau
Domle' nu stiu, dar azi mi s-a umplut paharul. Nu e nimic grav (aparent). Dar ma apuca macar o data pe luna criza! Cand ma satur de oamenii lenesi, de prosti, de violenti, de astia delesatori, de inculti, de incapatanati, de parinti iresponsabili. Cand imi vine sa ma scutur de toate tinichelele care zargane atunci cand pasesc.
Ma uit in oglina, imi vorbesc, ma cert cu mine insami, si nu-mi vine sa cred cat de idioata sunt uneori. Nu am curaj sa rup tinichelile de pe lantul slabiciunilor. Nu am curaj sa urlu la toti astia care-mi rup sufletul in doua, care nu ma iubesc pentru ceea ce sunt, carora le sunt indiferenta, si care ma folosesc atunci cand sunt necesara sa-i distrez, sa le dau din soarele meu, sa le storc din energia mea, pentru ca ei sa traiasca pe tronuri de regi si regine.
Astept sa se trezeasca fiara din mine. Sa-i pazeasca pe toti dracu', pentru ca sfantul nu mai are ce sa le faca!
Probabil am sa scriu la nesfarsit. La fel ca Kafka in "Procesul" si nu am sa le dau nicicand scrisorile in care le indrug despre mine si gandurile mele nervoase.
M-am saturat Domle'!! Sa fiu zana maseluta, sa zambesc tot timpul, sa fiu buna tot timpul, sa fiu polivalenta. Sa ajung acasa de la serviciu (unde am avut o zi groaznica dupa o cearta cu seful) si barbatul meu minunat si relaxat, imi tranteste in fata replici de genul:" lasa ca oriunde ai munci, vrei tu asa...sa faci pe sefa!". (bagami'as!!!)
Sa am grija de prietenasi, de familie, de barbat, de copchii (Doamneee bine ca nu am, ca asta imi mai lipsea).
Sa suport replici de genul "tu esti mai grasa ca mine" cand stiu ca un an de zile nu am pus gura pe zaharoase, carbogazoase, carbohidrati, si toate deliciile vietii, am facut mult dar mult sport si am slabit cinspe' kg.
Nu mai vreau sa aud "da ce faci de mancare?" dupa ce trei zile la rand stau in picioare si alerg ca o debila pentru cateva sute de euro. Mai fa-ti si tu Domle'! Mai ridica-ti si tu curu de pe scaun si da jos burta, ca tot e cald afara si frumos!!
Ce ne mai place sa ne plangem ca nu avem aia, si cealalta, vai ce tristi suntem ca nu sunt muieti posmagii! Cam ce iti doresti de la viata, aia primesti!
Nu mai vreau sa investesc din mine, in NIMENI! Gata! NU MAI VREAU!
Tot ce imi doresc este sa fiu egoista, impertinenta si nesimtita. Am vazut eu ca nesimtirea e parte din "FASHON".
Sa ma dau si eu in rand cu lumea. Ca nu mai pot sa fiu buna. Ma retin mai multe tinichele!
Ma uit in oglina, imi vorbesc, ma cert cu mine insami, si nu-mi vine sa cred cat de idioata sunt uneori. Nu am curaj sa rup tinichelile de pe lantul slabiciunilor. Nu am curaj sa urlu la toti astia care-mi rup sufletul in doua, care nu ma iubesc pentru ceea ce sunt, carora le sunt indiferenta, si care ma folosesc atunci cand sunt necesara sa-i distrez, sa le dau din soarele meu, sa le storc din energia mea, pentru ca ei sa traiasca pe tronuri de regi si regine.
Astept sa se trezeasca fiara din mine. Sa-i pazeasca pe toti dracu', pentru ca sfantul nu mai are ce sa le faca!
Probabil am sa scriu la nesfarsit. La fel ca Kafka in "Procesul" si nu am sa le dau nicicand scrisorile in care le indrug despre mine si gandurile mele nervoase.
M-am saturat Domle'!! Sa fiu zana maseluta, sa zambesc tot timpul, sa fiu buna tot timpul, sa fiu polivalenta. Sa ajung acasa de la serviciu (unde am avut o zi groaznica dupa o cearta cu seful) si barbatul meu minunat si relaxat, imi tranteste in fata replici de genul:" lasa ca oriunde ai munci, vrei tu asa...sa faci pe sefa!". (bagami'as!!!)
Sa am grija de prietenasi, de familie, de barbat, de copchii (Doamneee bine ca nu am, ca asta imi mai lipsea).
Sa suport replici de genul "tu esti mai grasa ca mine" cand stiu ca un an de zile nu am pus gura pe zaharoase, carbogazoase, carbohidrati, si toate deliciile vietii, am facut mult dar mult sport si am slabit cinspe' kg.
Nu mai vreau sa aud "da ce faci de mancare?" dupa ce trei zile la rand stau in picioare si alerg ca o debila pentru cateva sute de euro. Mai fa-ti si tu Domle'! Mai ridica-ti si tu curu de pe scaun si da jos burta, ca tot e cald afara si frumos!!
Ce ne mai place sa ne plangem ca nu avem aia, si cealalta, vai ce tristi suntem ca nu sunt muieti posmagii! Cam ce iti doresti de la viata, aia primesti!
Nu mai vreau sa investesc din mine, in NIMENI! Gata! NU MAI VREAU!
Tot ce imi doresc este sa fiu egoista, impertinenta si nesimtita. Am vazut eu ca nesimtirea e parte din "FASHON".
Sa ma dau si eu in rand cu lumea. Ca nu mai pot sa fiu buna. Ma retin mai multe tinichele!
Zi de mai
In pauza mea de munci, care s-a prelungit in seara libera, mi-am luat casperelul la o plimbare in orasul nostru. Am descoperit azi o terasa pe acoperisul unui complex de parcari. Minunat. Zice el ca aduce a Verve (pentru ca e terasa deasupra orasului). Aici in schimb e totul diferit. Te livreaza un lift pana la etajul 10.
Zici ca te urci intr-un OZN care te duce pe un colt de insula fara mare. Nisip de poti sa iti ingropi picioarele, sezlonguri,baldachine , mese delicate cu scaune albe, un turn de biserica cu orologiul auriu, doua cocktailuri, noi doi, soarele si multa lume alintata.
Am vorbit azi despre muzica noastra, despre Adelle si stilul sau, despre Gun's and Roses, Red Hot Chili Papers, 50 Cent. Ne-am minunat si am ras de pitiponcul casper care a devenit fashonist si are in dulap mai mult de 4 perechi de papuci! (da..da....lucrurile se mai schimba. Mov nu-i nimic putred in Danemarca). Ne-am bucurat de stilul nostru de viata, de faptul ca nu mancam desertul inainte de salata, ca ne place ca atunci cand calatorim sa privim arhitectura unui oras, (nu sa facem fotografii pentru Facebook) ca iubim linistea si cultura, ca nu ascultam manele decat rareori cand se lasa cu betie (ceea ce inseamna maxim 1 data pe an, in ultima perioada), ca ne place picnicul si sa jucam badminton. Ne-am amintit de prietenii de odinioara, de clipele din Ro, de momentele unice ale vietii. Poate ca se trage de la maturizare.
Mi-a placut cand i-am spus eu lui ca am invatat sa ne iubim asa cum suntem, iar de el mi-a placut si mai tare cand cu spiritul sau critic si obiectiv m-a corectat spunandu-mi ca "am invatat sa trecem cu vederea". I-am dat dreptate. Pentru ca un cuplu are nevoie mereu de franchete. Ipocrizia ucide orice forma de iubire. Din fericire (si de multe ori din pacate) m-am ales cu domnul "verde in fata". Pur si simplu nu-i scapa nimic. Si asta imi place! Inainte de toate, ai nevoie de un prieten langa tine (sau de un coleg de camera, in spiritul studentiei).
Am stat atintiti in linistea norilor, si scufundati oarecum in spiritul nisipului. Ne-am incalzit clipele in dulcea zi de mai...
Zici ca te urci intr-un OZN care te duce pe un colt de insula fara mare. Nisip de poti sa iti ingropi picioarele, sezlonguri,baldachine , mese delicate cu scaune albe, un turn de biserica cu orologiul auriu, doua cocktailuri, noi doi, soarele si multa lume alintata.
Am vorbit azi despre muzica noastra, despre Adelle si stilul sau, despre Gun's and Roses, Red Hot Chili Papers, 50 Cent. Ne-am minunat si am ras de pitiponcul casper care a devenit fashonist si are in dulap mai mult de 4 perechi de papuci! (da..da....lucrurile se mai schimba. Mov nu-i nimic putred in Danemarca). Ne-am bucurat de stilul nostru de viata, de faptul ca nu mancam desertul inainte de salata, ca ne place ca atunci cand calatorim sa privim arhitectura unui oras, (nu sa facem fotografii pentru Facebook) ca iubim linistea si cultura, ca nu ascultam manele decat rareori cand se lasa cu betie (ceea ce inseamna maxim 1 data pe an, in ultima perioada), ca ne place picnicul si sa jucam badminton. Ne-am amintit de prietenii de odinioara, de clipele din Ro, de momentele unice ale vietii. Poate ca se trage de la maturizare.
Mi-a placut cand i-am spus eu lui ca am invatat sa ne iubim asa cum suntem, iar de el mi-a placut si mai tare cand cu spiritul sau critic si obiectiv m-a corectat spunandu-mi ca "am invatat sa trecem cu vederea". I-am dat dreptate. Pentru ca un cuplu are nevoie mereu de franchete. Ipocrizia ucide orice forma de iubire. Din fericire (si de multe ori din pacate) m-am ales cu domnul "verde in fata". Pur si simplu nu-i scapa nimic. Si asta imi place! Inainte de toate, ai nevoie de un prieten langa tine (sau de un coleg de camera, in spiritul studentiei).
Am stat atintiti in linistea norilor, si scufundati oarecum in spiritul nisipului. Ne-am incalzit clipele in dulcea zi de mai...
duminică, 8 mai 2011
Îmbrăţişarea - Nichita Stănescu
Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.
luni, 2 mai 2011
Buna dimineata!
O saptamana usoara, cu zile senine din care sa invatati cate ceva. Saptamana asta avem musafiri!
joi, 28 aprilie 2011
Pantofi
Iti cumperi pantofii tai de serviciu, care te duc spre tara Smaraldelor (ai tu un gand ascuns cumva, ca totul va fi bine). Ai citit cand erai mica (de multe ori si prin adolescenta) ca Vrajitorul din Oz indeplineste dorinte.
Nu te mai dor gambele, nici creierii, nu te mai enerveaza nimic azi. Nici macar sotul tau care ieri a uitat sa iti spuna "noapte buna". Dar nu-i nimic..ai avut tu grija sa-i strici somnul, cu atragerea atentiei (nu ca ar fi contat prea mult pentru Dlui., dar e musai uneori sa amintesti de tine, celui care se presupune ca te-ar iubi). Ha!Ha!
Nu mai ai timp, si te bucuri mult ca nu mai ai.
Ti-ai dori sa fii Sailor Moon si sa arunci cu tiara ta fermecata in omuletii verzi care detin secretele limbii germane. Ai inhata-o tu pe toata si nu i-ai mai da drumul nicicand. Nu mai e mult. In curand.
Pana atunci te bucuri ca un copil mai mare de tot ceea ce este simplu: de culori, de oameni, de punctualitatea tramvaielor, de bicicletele multe, si de femeile in rochite care conduc biciclete. Mereu mi-a dat senzatie de vintage combinatia asta: siluiete in rochii pe biciclete, cu tocuri!!!
Te uiti la papucii tai, iti vine sa-i pupi pentru simbolul pe care il au pentru tine. In ei iti doresti sa faci performanta! ....Si ai sa faci!
Nu te mai dor gambele, nici creierii, nu te mai enerveaza nimic azi. Nici macar sotul tau care ieri a uitat sa iti spuna "noapte buna". Dar nu-i nimic..ai avut tu grija sa-i strici somnul, cu atragerea atentiei (nu ca ar fi contat prea mult pentru Dlui., dar e musai uneori sa amintesti de tine, celui care se presupune ca te-ar iubi). Ha!Ha!
Nu mai ai timp, si te bucuri mult ca nu mai ai.
Ti-ai dori sa fii Sailor Moon si sa arunci cu tiara ta fermecata in omuletii verzi care detin secretele limbii germane. Ai inhata-o tu pe toata si nu i-ai mai da drumul nicicand. Nu mai e mult. In curand.
Pana atunci te bucuri ca un copil mai mare de tot ceea ce este simplu: de culori, de oameni, de punctualitatea tramvaielor, de bicicletele multe, si de femeile in rochite care conduc biciclete. Mereu mi-a dat senzatie de vintage combinatia asta: siluiete in rochii pe biciclete, cu tocuri!!!
Te uiti la papucii tai, iti vine sa-i pupi pentru simbolul pe care il au pentru tine. In ei iti doresti sa faci performanta! ....Si ai sa faci!
luni, 25 aprilie 2011
Ma enerveaza -I-
Ma enerveaza cand toata lumea posteaza pe facebook mesaje de "Paste fericit", cand lumea nici nu s-a vazut macar 1 DATA in viata. Ce frumos face faisbucul sa functioneze socializarea, cand oamenii habar nu au cine esti, ce faci, ce bei, ce culori iti plac si ce muzica asculti (daca nu cumva ti-ai postat in statusul tau). Si uneori iti mai cer "prietenia" doar ca sa vada cate kg ai mai pus pe tine, daca ai mai slabit, cum te mai imbraci, pe unde ai mai calatorit.....etc.
Ma enerveaza familiile care isi spala boarfele in public. In drumul meu spre serviciu intr-o duminica o mama/sotia, doua fetite si tatal/ sotul. El urla la ea in limba noastra desigur "nu inteleg de ce faci asta, si de ce te trezesti tu mereu vorbind! Spune ma, de ce? Da ce faci tu asta?!?!" Fetitele lor...chinuite parca de galceava. Imi amintesc sentimentul certurilor dintre parinti. Il detest. Mi-au stricat toata ziua.
Ma enerveaza oamenii care fac pe victima. Gospodinele care fac in fiecare zi curatenie si mancare in casa, si isi imagineaza ca au construit din temelie casa respectiva." Vai cat de mult am muncit azi!!!", iar totul a durat maximum doua ore.
Ma enerveaza raporturile sociale in care prostii urasc desteptii pentru ca sunt "mai cu nasul pe sus" in opinia lor.
Ma scarbesc ipocriziile, prefacatoria, jocul ludic pe scena vietii. Buzele invinetite ale copiilor, pentru ca "bataia e rupta din rai", femeile care schimonosesc un zambet fals dupa ce sunt "putin alintate de sotii lor" (cu vreo doi pumni). Barbatii vinovati, dar mandrii de ispravile lor.
Ma scot din sarite persoanele care "nu au timp" si totusi dorm peste 10 h din 24. Cand un om are nevoie de 7, maximum 8 ore de somn pe noapte.
Cand toata lumea asteapta sa fie sunata, in loc sa sune si sa spuna "vrei sa iesim la o cafea?". Ierarhia cretina pe care si-o induc "omuletii "eu sunt mai jmecher ca el, deci sa sune....daca are nevoie de mine". Si raman doi prosti in casa, se plictisesc cand de fapt ar fi vrut sa bea o bere impreuna.
De "printii" vesnic in cautarea printeselor blonde -perfecte, eventual bune din prima de maritat, gospodarit, sexuit, mamicit, nici nu mai vorbesc. Mariou stie mai bine.
Gacicile care se plang ca au pus un kg. Iar ele sunt anorexice. Sau micile balene ucigase care isi plang in pumnii cat sunt ele de "grasunele" si nu au alergat macar juma' de ora in toata viata lor la un loc.
Tipele care isi dau acordul pentru orice "da..de ce nu? mergem, facem, dregem" si apoi dispar. Le-ai vazut maine? Dar poimaine? De ieri iti amintesti cum erau? "Decat ca se aflau in treaba".
Toti intelectualii astia care se dau mare fandositi si "nu asculta manele never ever". Si ii vezi sambata seara cu paraii catre lautari.
Pitipoancele care nu au o chifla in stomac si alearga dupa zei, cu banet.
Restaurantele care nu au servetele de panza, si care iti pun chimicale in freshul tau de portocale.
Pfiuuu nu m-am calmat inca si mai am mii de chestii care ma enerveaza, si despre care nu mi-am vorbit niciodata. Azi m-au chinuit toti nervii din lume, si toata tristetea mai ales, pentru ca nu stiu sa spun "NU" cand trebuie sa spun "NU".
Nu vreau sa va vad decat atunci cand sunteti onesti, amabili, iubitori!! M-am saturat de voi chipuri false!
PS: la un moment dat, toti trecem prin ipostazele de mai sus. Probabil si eu, uneori. Insa am stiut de fiecare data sa persist in alegerile pe care le-am facut, de cele mai multe ori diferite fata de tot ceea ce ma scoate din minti/ ma enerveaza.
Ma enerveaza familiile care isi spala boarfele in public. In drumul meu spre serviciu intr-o duminica o mama/sotia, doua fetite si tatal/ sotul. El urla la ea in limba noastra desigur "nu inteleg de ce faci asta, si de ce te trezesti tu mereu vorbind! Spune ma, de ce? Da ce faci tu asta?!?!" Fetitele lor...chinuite parca de galceava. Imi amintesc sentimentul certurilor dintre parinti. Il detest. Mi-au stricat toata ziua.
Ma enerveaza oamenii care fac pe victima. Gospodinele care fac in fiecare zi curatenie si mancare in casa, si isi imagineaza ca au construit din temelie casa respectiva." Vai cat de mult am muncit azi!!!", iar totul a durat maximum doua ore.
Ma enerveaza raporturile sociale in care prostii urasc desteptii pentru ca sunt "mai cu nasul pe sus" in opinia lor.
Ma scarbesc ipocriziile, prefacatoria, jocul ludic pe scena vietii. Buzele invinetite ale copiilor, pentru ca "bataia e rupta din rai", femeile care schimonosesc un zambet fals dupa ce sunt "putin alintate de sotii lor" (cu vreo doi pumni). Barbatii vinovati, dar mandrii de ispravile lor.
Ma scot din sarite persoanele care "nu au timp" si totusi dorm peste 10 h din 24. Cand un om are nevoie de 7, maximum 8 ore de somn pe noapte.
Cand toata lumea asteapta sa fie sunata, in loc sa sune si sa spuna "vrei sa iesim la o cafea?". Ierarhia cretina pe care si-o induc "omuletii "eu sunt mai jmecher ca el, deci sa sune....daca are nevoie de mine". Si raman doi prosti in casa, se plictisesc cand de fapt ar fi vrut sa bea o bere impreuna.
De "printii" vesnic in cautarea printeselor blonde -perfecte, eventual bune din prima de maritat, gospodarit, sexuit, mamicit, nici nu mai vorbesc. Mariou stie mai bine.
Gacicile care se plang ca au pus un kg. Iar ele sunt anorexice. Sau micile balene ucigase care isi plang in pumnii cat sunt ele de "grasunele" si nu au alergat macar juma' de ora in toata viata lor la un loc.
Tipele care isi dau acordul pentru orice "da..de ce nu? mergem, facem, dregem" si apoi dispar. Le-ai vazut maine? Dar poimaine? De ieri iti amintesti cum erau? "Decat ca se aflau in treaba".
Toti intelectualii astia care se dau mare fandositi si "nu asculta manele never ever". Si ii vezi sambata seara cu paraii catre lautari.
Pitipoancele care nu au o chifla in stomac si alearga dupa zei, cu banet.
Restaurantele care nu au servetele de panza, si care iti pun chimicale in freshul tau de portocale.
Pfiuuu nu m-am calmat inca si mai am mii de chestii care ma enerveaza, si despre care nu mi-am vorbit niciodata. Azi m-au chinuit toti nervii din lume, si toata tristetea mai ales, pentru ca nu stiu sa spun "NU" cand trebuie sa spun "NU".
Nu vreau sa va vad decat atunci cand sunteti onesti, amabili, iubitori!! M-am saturat de voi chipuri false!
PS: la un moment dat, toti trecem prin ipostazele de mai sus. Probabil si eu, uneori. Insa am stiut de fiecare data sa persist in alegerile pe care le-am facut, de cele mai multe ori diferite fata de tot ceea ce ma scoate din minti/ ma enerveaza.
sâmbătă, 23 aprilie 2011
Un altfel de...
Am vrut sa fac pasca si cozonaci, oua rosii impreuna cu traditionalul drob de Paste. M-am razgandit. Pentru ca erau singurele mele zile libere, nu le-am ciopartit cu gospodaritul, mirosul de coptura, sau de prajeala (desi mi-ar fi placut sa simt aroma cozonacilor din cuptorul lui mamaia).
Poate ca e primul an in care simt cu adevarat spiritualitatea Pascala. Pentru ca oamenii sunt relaxati, pentru ca zambesc tot timpul, fac gratare in vinerea mare ( nu-i trimite D-zeu in Iad pentru ca au mancat carne, dimpotriva....se bucura pentru "Hristos va invia" - te-am citat Movico), pentru ca toti copacii sunt impodobiti de flori, si pentru ca iarba este atat de verde si pufoasa.
In Sambata Mare am ales sa stam la cele 26 de grade generoase ale soarelui, sa facem un picnic, sa jucam "BAR-minton", sa citesc. Doar noi doi. Bucurosi de linistea naturii, de copiii talentati la fotbal, sau de jocurile cu discul. Ne minunam acum cat de tare ne-am prajit pieile, si ne bucuram de o inghetata cu vanilie si ciocolata.
Ma gandesc ca invierea Mantuitorului este implicit invierea noastra, a sufletelor, a mentalitatii, a naturii.
Ma bucur ca poate anul acesta am reusit sa privesc din alta perspectiva ceea ce presupune in realitate sarbatoarea Invierii Domnului.
Diseara mergem sa primim lumina!
Poate ca e primul an in care simt cu adevarat spiritualitatea Pascala. Pentru ca oamenii sunt relaxati, pentru ca zambesc tot timpul, fac gratare in vinerea mare ( nu-i trimite D-zeu in Iad pentru ca au mancat carne, dimpotriva....se bucura pentru "Hristos va invia" - te-am citat Movico), pentru ca toti copacii sunt impodobiti de flori, si pentru ca iarba este atat de verde si pufoasa.
In Sambata Mare am ales sa stam la cele 26 de grade generoase ale soarelui, sa facem un picnic, sa jucam "BAR-minton", sa citesc. Doar noi doi. Bucurosi de linistea naturii, de copiii talentati la fotbal, sau de jocurile cu discul. Ne minunam acum cat de tare ne-am prajit pieile, si ne bucuram de o inghetata cu vanilie si ciocolata.
Ma gandesc ca invierea Mantuitorului este implicit invierea noastra, a sufletelor, a mentalitatii, a naturii.
Ma bucur ca poate anul acesta am reusit sa privesc din alta perspectiva ceea ce presupune in realitate sarbatoarea Invierii Domnului.
Diseara mergem sa primim lumina!
joi, 21 aprilie 2011
Iresponsabilitate
Suna telefonul pe la ora 08:00 cand somnul te intoarce pe partea cealalta "cine o mai fi acum? sa-mi strice mie singura zi libera?!?!?!!??!??" (cand fiecare zi este ziua sa libera).
Raspunzi apatic la telefon, apoi injuri cat poti tu de bine "mi-a stricat somnul", te cuibaresti in patul ademenitor "poate poate reusesc sa mai fur macar o ora de somn". Te uimesti si pe tine cand privesti ceasul printre gene amortite :"OMG este 13:00. "Copiii mei au venit de la scoala?", "azi ce e?" ah...da azi e joi, au ore pana la 14:00. "M-am scos". Scoti repede cosul cu rufe, le indesi in masina de spalat, nu te mai uiti daca sunt albe, negre sau colorate, nu conteaza nici detergentul sau balsamul. Le pui pe toate de-a valma, programul scurt "sa am timp sa le intind, eventual sa fac ceva de mancare pentru copii, apoi sa merg sa ii iau."
Bagi deci rufele in masina de spalat, iei mopu'n mana dai asa..un treacat pe tot parchetu din casa, cu o mana stergi si praful, te gandesti ce sa faci rapid de mancare, si sa fie super delicios. "Slabiciunea copiilor sunt ouale. Hai ca le bag rapid o omleta, cu branza, si m-am scos. Nu stau 1 zi la cratita".
Te uiti la ceas, e doua fara zece, bati ouale, iesi inaintea copiilor, ii pupi daca nu esti prea ocupata cu treburile casnice, ii trimiti sa se spele, apoi ii pui la masa. Cel mic nu vrea sa manance oua nici in ruptul capului. Loveste picioarele de masa, plange, zbiara. Cedezi psihic, il snopesti in bataie, dupa ce initial l-ai bagat cu fata in farfurie, il trimiti la somn, asa murdar cum e. Tremuri din toate incheieturile. "Fi-r-ar dracu sa fie, care m-a pus sa fac copchii!Nu-mi mai trebuie, gratis si mari sa mi-i dea careva. Sa si-i ia acasa la masaaaa"
Copilu' mare, incremenit mananca de frica, imbucaturi mari, sa termine rapid, sa mearga in camera la fra'su sa ii aline durerea.
Impreuna adorm pe patul verde. Iti aprinzi o tigara, doua, trei, patru. Ai nervi. Esti ofticata pe viata, pe copii, pe sot, pe amicii tai, pe fratii tai. Azi urasti pe toata lumea, incepand cu tine. Nu iti amintesti de cand nu ai fost la coafor, de cand nu ti-ai facut manichiura sau pedichiura, de cand nu ai mai purtat rochia ta sexy (pentru ca nu mai incapi in ea), te simti cat o vaca, arati ca mamaie, esti nervoasa, irascibila, ai resentimente.
Nu-ti mai pasa de copii, nu le-ai mai cumparat o carte de povesti de cand erau in clasa I (acum sunt intr-a patra, respectiv a cinea), pe sot il exploatezi cat poti tu. A devenit dintr-o data bancomatul tau de cash, uneori partida de sex pe intuneric. Te consideri eroina pentru ca ai crescut doi copii, ii reprosezi sotului "eu le sunt mama si tata, tu umblii "la servici" (cand te gandesti ca el te inseala), vii obosit si nici nu ai chef de ei."
Nu ai chef sa mai gatesti si pentru el, deschizi o sticla cu vin, bagi cinci tigari, te faci prastie. Se trezesc copii, vor la joaca, scoti furtunul "pentru ca sunteti pedepsiti, si indrazniti sa vreti la joaca". Le invinetesti trupurile. Pentru toate trairile tale interioare care sunt de cacat.
Doamnelor care faceti plozi "pentru ca asa e frumos, si ideal" folositi contraceptia! Ca ma scoateti din sarite, cand va vad copiii maltratati, ignorati, parasiti, exploatati. Ma scarbiti!!! Daca nu esti in stare sa cresti un plod, stai dracu acasa, si fu..te cu cine vrei tu si cum vrei tu. Da' nu distruge viata unui om.
Nahhh..ca m-am enervat!!!
Raspunzi apatic la telefon, apoi injuri cat poti tu de bine "mi-a stricat somnul", te cuibaresti in patul ademenitor "poate poate reusesc sa mai fur macar o ora de somn". Te uimesti si pe tine cand privesti ceasul printre gene amortite :"OMG este 13:00. "Copiii mei au venit de la scoala?", "azi ce e?" ah...da azi e joi, au ore pana la 14:00. "M-am scos". Scoti repede cosul cu rufe, le indesi in masina de spalat, nu te mai uiti daca sunt albe, negre sau colorate, nu conteaza nici detergentul sau balsamul. Le pui pe toate de-a valma, programul scurt "sa am timp sa le intind, eventual sa fac ceva de mancare pentru copii, apoi sa merg sa ii iau."
Bagi deci rufele in masina de spalat, iei mopu'n mana dai asa..un treacat pe tot parchetu din casa, cu o mana stergi si praful, te gandesti ce sa faci rapid de mancare, si sa fie super delicios. "Slabiciunea copiilor sunt ouale. Hai ca le bag rapid o omleta, cu branza, si m-am scos. Nu stau 1 zi la cratita".
Te uiti la ceas, e doua fara zece, bati ouale, iesi inaintea copiilor, ii pupi daca nu esti prea ocupata cu treburile casnice, ii trimiti sa se spele, apoi ii pui la masa. Cel mic nu vrea sa manance oua nici in ruptul capului. Loveste picioarele de masa, plange, zbiara. Cedezi psihic, il snopesti in bataie, dupa ce initial l-ai bagat cu fata in farfurie, il trimiti la somn, asa murdar cum e. Tremuri din toate incheieturile. "Fi-r-ar dracu sa fie, care m-a pus sa fac copchii!Nu-mi mai trebuie, gratis si mari sa mi-i dea careva. Sa si-i ia acasa la masaaaa"
Copilu' mare, incremenit mananca de frica, imbucaturi mari, sa termine rapid, sa mearga in camera la fra'su sa ii aline durerea.
Impreuna adorm pe patul verde. Iti aprinzi o tigara, doua, trei, patru. Ai nervi. Esti ofticata pe viata, pe copii, pe sot, pe amicii tai, pe fratii tai. Azi urasti pe toata lumea, incepand cu tine. Nu iti amintesti de cand nu ai fost la coafor, de cand nu ti-ai facut manichiura sau pedichiura, de cand nu ai mai purtat rochia ta sexy (pentru ca nu mai incapi in ea), te simti cat o vaca, arati ca mamaie, esti nervoasa, irascibila, ai resentimente.
Nu-ti mai pasa de copii, nu le-ai mai cumparat o carte de povesti de cand erau in clasa I (acum sunt intr-a patra, respectiv a cinea), pe sot il exploatezi cat poti tu. A devenit dintr-o data bancomatul tau de cash, uneori partida de sex pe intuneric. Te consideri eroina pentru ca ai crescut doi copii, ii reprosezi sotului "eu le sunt mama si tata, tu umblii "la servici" (cand te gandesti ca el te inseala), vii obosit si nici nu ai chef de ei."
Nu ai chef sa mai gatesti si pentru el, deschizi o sticla cu vin, bagi cinci tigari, te faci prastie. Se trezesc copii, vor la joaca, scoti furtunul "pentru ca sunteti pedepsiti, si indrazniti sa vreti la joaca". Le invinetesti trupurile. Pentru toate trairile tale interioare care sunt de cacat.
Doamnelor care faceti plozi "pentru ca asa e frumos, si ideal" folositi contraceptia! Ca ma scoateti din sarite, cand va vad copiii maltratati, ignorati, parasiti, exploatati. Ma scarbiti!!! Daca nu esti in stare sa cresti un plod, stai dracu acasa, si fu..te cu cine vrei tu si cum vrei tu. Da' nu distruge viata unui om.
Nahhh..ca m-am enervat!!!
marți, 19 aprilie 2011
Femei
Nu inteleg femeile, in primul rand pentru ca sunt si eu femeie si pentru ca de multe ori nu stiu de ce vreau ceva, pe care probabil peste foarte putin timp nu-l mai vreau.
Anele vroia sa aiba un sot iubitor, o familie devreme realizata, doi, trei, patru copii, sau cati ar fi putut sa aiba. Si-a luat Anele sot, a procreeat, a trait momentele vietii. Isi dorea bani, avea bani pentru ca sotul muncea, o rasfata cu multe cadouri, si zile frumoase in excursii. Au trecut anii, Anele devenise frustrata pentru ca era de prea multe ori si mama si tata (sotul sau deseori pleca in delegatii). Murise iubirea din trairile sale, incepuse sa-si ignore copiii, despre sot afla uneori cand acesta nu venea prea obosit de la birou, si aveau timp de chestii sexuale in pat. Murise dragostea, se iubeau mecanic, apoi dormeau.
Plangea Anele pentru ca nimeni nu o intelegea. Era singura, desi avea copii, era neiubita desi avea sot. Anele se refugiase in cratitele de mancare, in nevoia de a avea mereu bani, si in manipularea pruncilor sai. Fara cultura, fara educatie, fara rafinament. Anele era o femeie simpla, si de multe ori periculoasa.
Alenia destul de tanara si-a luat si ea sot in timp ce copilul se dezvolta in pantece. "Pentru ca asa e moral"- se gandea ea. Fara sa-si puna problema viitorului, tipul de femeie care traieste o data cu zilele. "Ce o fi o fi". A venit pruncul in viata sa, incepea sa-si cunoasca proaspatul sot, isi sadise in suflet teama, isi puse ochelarii de cal "in viata nu te ajuta nimeni, trebuie sa te descurci singur". Desi o ajutasera prietenii (pe care ulterior ii uitase, ii critica de multe ori). Alenia era la inceput frumoasa, sociabila, plina plina plina de viata. Copilul si barbatul au ucis-o. Pentru ca s-a inchis in trairile sale, pentru ca a uitat sa pretuiasca zambetul minunat al copilului, si dragostea profunda a sotului sau. Alenia - femeie cu radacini puternice, nivel mediu cultural reprezinta tipologia femeii anti-social si totusi mereu in cautare de prieteni. Nu are curaj sa se exteriorizeze.
Tramara - ochi albastrii, carlionti, sensibila, provenita dintr-o familie de intelectuali. Toata viata sa fusese un studiu. Putini prieteni (alesi pe spranceana), preocupari intelectuale: expozitii de pictura, spectacole de teatru, balet, opera, carti multe citite. Delicatese pentru suflet. Imbatranea incet si nu stia Tramara de ce nu are iubit. Se simtea singura, neimplinita, frustrata si ea pentru ca avea nevoie de afectiune. In unul dintre stagiile in tarile straine, si-a intalnit iubirea. L-a iubit la inceput cand era indragostita de ideea de iubire. Apoi cu zilele, vedea imperfectiunile: el nu citeste, el nu munceste, el fumeaza, el bea, el nu invata, el nu isi doreste o familie. El este tot ce nu sunt eu. Si totusi il iubea!Tramara nu intelesese ca un cuplu trebuie sa fie complementar.
Alegna - mereu in centru atentiei, mereu vorbareata, uneori indraznet de indrazneata, alteori la polul opus, extrem de tacuta, inhibata, rautacioasa. Femeie intelectuala, citita, pasionata de psihologie, si de oameni. A iubit, fusese tradata, a aruncat iubitul pe fereastra si de atunci Alegna pare ca sta bine in colivia sa de portelan. Crede ea. Pana se sparge. Alegna nu crezuse nicioadata cu adevarat in fortele sale proprii. De multe ori se complacea in situatii limita, din care avea poate sa piarda. Pentru ca avusese pre mult respect pentru cei din jur, sau poate pentru ca avusese prea putin curaj. Alegna nu avea curaj pentru ea, desi il vroia.
Anilata - colorata, fashonista, mare blogarita, iubitoare de gadgeturi, era o femeie moderna. Mereu in locul nepotrivit, mereu buzna, mereu in intarziere. Facea Anilata multe multe greseli involuntar. Din care dupa ceva timp invata ponoasele. Genul de femeie care isi vanduse "laptocul" pentru o geanta, sau pentru perechea aceea de pantofi minunati. Manca din cutia de Pate, isi facea cartofi prajiti in miezul noptii, frecventa cluburile, dansa, ii placeau cartile, citatele si cuvintele frumoase. Avea uneori suflet negru, alteori plin cu soare. Intr-o continuua lupta, cu ea/ cu destinul sau. Nu mai stiu daca Anilata credea sau nu in destin. O femeie care nu stia ce vroia, se speria. Vroia sa iubeasca, iubea, se despartea. De el cu trupul, de ea cu sufletul. Se credea prea grasa, cand era slaba. Vroia sa fie iubita cand nu avea chef sa daruiasca iubire. Anilata poate fi deseori intruchiparea mai multor personaje feminine. Nu intelesese cum sa-si faca ordine in ganduri, simtiri viata.
Femeile sunt complexe. Au opinii, stiluri de viata diferite. Contradictorii de multe ori, frumoase si de inteles alte ori.
Blaga spunea despre femei:" O anume femeie nu este o simplă făptură printre alte făpturi; ea poate înlocui pentru mine nu numai orice altă femeie; ea poate înlocui societatea, bunurile culturale şi materiale, neamul omenesc şi chiar şi lumea.
Anele vroia sa aiba un sot iubitor, o familie devreme realizata, doi, trei, patru copii, sau cati ar fi putut sa aiba. Si-a luat Anele sot, a procreeat, a trait momentele vietii. Isi dorea bani, avea bani pentru ca sotul muncea, o rasfata cu multe cadouri, si zile frumoase in excursii. Au trecut anii, Anele devenise frustrata pentru ca era de prea multe ori si mama si tata (sotul sau deseori pleca in delegatii). Murise iubirea din trairile sale, incepuse sa-si ignore copiii, despre sot afla uneori cand acesta nu venea prea obosit de la birou, si aveau timp de chestii sexuale in pat. Murise dragostea, se iubeau mecanic, apoi dormeau.
Plangea Anele pentru ca nimeni nu o intelegea. Era singura, desi avea copii, era neiubita desi avea sot. Anele se refugiase in cratitele de mancare, in nevoia de a avea mereu bani, si in manipularea pruncilor sai. Fara cultura, fara educatie, fara rafinament. Anele era o femeie simpla, si de multe ori periculoasa.
Alenia destul de tanara si-a luat si ea sot in timp ce copilul se dezvolta in pantece. "Pentru ca asa e moral"- se gandea ea. Fara sa-si puna problema viitorului, tipul de femeie care traieste o data cu zilele. "Ce o fi o fi". A venit pruncul in viata sa, incepea sa-si cunoasca proaspatul sot, isi sadise in suflet teama, isi puse ochelarii de cal "in viata nu te ajuta nimeni, trebuie sa te descurci singur". Desi o ajutasera prietenii (pe care ulterior ii uitase, ii critica de multe ori). Alenia era la inceput frumoasa, sociabila, plina plina plina de viata. Copilul si barbatul au ucis-o. Pentru ca s-a inchis in trairile sale, pentru ca a uitat sa pretuiasca zambetul minunat al copilului, si dragostea profunda a sotului sau. Alenia - femeie cu radacini puternice, nivel mediu cultural reprezinta tipologia femeii anti-social si totusi mereu in cautare de prieteni. Nu are curaj sa se exteriorizeze.
Tramara - ochi albastrii, carlionti, sensibila, provenita dintr-o familie de intelectuali. Toata viata sa fusese un studiu. Putini prieteni (alesi pe spranceana), preocupari intelectuale: expozitii de pictura, spectacole de teatru, balet, opera, carti multe citite. Delicatese pentru suflet. Imbatranea incet si nu stia Tramara de ce nu are iubit. Se simtea singura, neimplinita, frustrata si ea pentru ca avea nevoie de afectiune. In unul dintre stagiile in tarile straine, si-a intalnit iubirea. L-a iubit la inceput cand era indragostita de ideea de iubire. Apoi cu zilele, vedea imperfectiunile: el nu citeste, el nu munceste, el fumeaza, el bea, el nu invata, el nu isi doreste o familie. El este tot ce nu sunt eu. Si totusi il iubea!Tramara nu intelesese ca un cuplu trebuie sa fie complementar.
Alegna - mereu in centru atentiei, mereu vorbareata, uneori indraznet de indrazneata, alteori la polul opus, extrem de tacuta, inhibata, rautacioasa. Femeie intelectuala, citita, pasionata de psihologie, si de oameni. A iubit, fusese tradata, a aruncat iubitul pe fereastra si de atunci Alegna pare ca sta bine in colivia sa de portelan. Crede ea. Pana se sparge. Alegna nu crezuse nicioadata cu adevarat in fortele sale proprii. De multe ori se complacea in situatii limita, din care avea poate sa piarda. Pentru ca avusese pre mult respect pentru cei din jur, sau poate pentru ca avusese prea putin curaj. Alegna nu avea curaj pentru ea, desi il vroia.
Anilata - colorata, fashonista, mare blogarita, iubitoare de gadgeturi, era o femeie moderna. Mereu in locul nepotrivit, mereu buzna, mereu in intarziere. Facea Anilata multe multe greseli involuntar. Din care dupa ceva timp invata ponoasele. Genul de femeie care isi vanduse "laptocul" pentru o geanta, sau pentru perechea aceea de pantofi minunati. Manca din cutia de Pate, isi facea cartofi prajiti in miezul noptii, frecventa cluburile, dansa, ii placeau cartile, citatele si cuvintele frumoase. Avea uneori suflet negru, alteori plin cu soare. Intr-o continuua lupta, cu ea/ cu destinul sau. Nu mai stiu daca Anilata credea sau nu in destin. O femeie care nu stia ce vroia, se speria. Vroia sa iubeasca, iubea, se despartea. De el cu trupul, de ea cu sufletul. Se credea prea grasa, cand era slaba. Vroia sa fie iubita cand nu avea chef sa daruiasca iubire. Anilata poate fi deseori intruchiparea mai multor personaje feminine. Nu intelesese cum sa-si faca ordine in ganduri, simtiri viata.
Femeile sunt complexe. Au opinii, stiluri de viata diferite. Contradictorii de multe ori, frumoase si de inteles alte ori.
Blaga spunea despre femei:" O anume femeie nu este o simplă făptură printre alte făpturi; ea poate înlocui pentru mine nu numai orice altă femeie; ea poate înlocui societatea, bunurile culturale şi materiale, neamul omenesc şi chiar şi lumea.
luni, 18 aprilie 2011
Luni,
e ziua in care ma dor toate, ziua in care Vama Veche canta "nu am chef azi". Nici de scoala, nici de invatat, nici de mancat, sau de gatit? No way......imi vine lunea sa-mi iau pauza de iubit. Si imi vine lunea sa ma ascund in canapeaua albastra, acoperita cu paturi pufoase, perne multeeee, somn.
Si totusi lunea, ma trezesc dupa insistentele desteptatorului CASPER (pe care il urasc maxim luni dimineata pana ma trezesc), sorb din cafea, pe jumatate adormita desigur, merg la scoala, unde dorm (nu am chef de profa sau de colegi). Se termina scoala, alerg in magazin. Gatesc, mananc. Casper face prajitura cu branza si aroma de migdale. Il iubesc.
In sfarsit in canapea! O carte, doua minute si somnnn. Fericire.
Seara ne luam picioarele spre caRusel. Sa se auda "R-ul" din glasul fetitei mofturoase.
Ne-am zbenguit corpurile in corzi, mi-am lasat lenea in elasticele portocalii.
Astept sa inceapa saptamana cu MARTI - iubesc martea! Ma invie, imi da chef de oameni, de fructe, de iubire, de litere, de verbe, pana si de cazuri gramaticale.
Si totusi lunea, ma trezesc dupa insistentele desteptatorului CASPER (pe care il urasc maxim luni dimineata pana ma trezesc), sorb din cafea, pe jumatate adormita desigur, merg la scoala, unde dorm (nu am chef de profa sau de colegi). Se termina scoala, alerg in magazin. Gatesc, mananc. Casper face prajitura cu branza si aroma de migdale. Il iubesc.
In sfarsit in canapea! O carte, doua minute si somnnn. Fericire.
Seara ne luam picioarele spre caRusel. Sa se auda "R-ul" din glasul fetitei mofturoase.
Ne-am zbenguit corpurile in corzi, mi-am lasat lenea in elasticele portocalii.
Astept sa inceapa saptamana cu MARTI - iubesc martea! Ma invie, imi da chef de oameni, de fructe, de iubire, de litere, de verbe, pana si de cazuri gramaticale.
duminică, 17 aprilie 2011
Floriile
Cand te nasti de Florii e ceva special. Pentru ca "stii tu" de unde ti se trag cele intamplate, pentru ca duminica asta e una mai mult spirituala. Meditezi
vineri, 15 aprilie 2011
Inceteaza!
Inceteaza sa nu mai auzi cand te strig, sau cand urla gura mea dupa tine! Da-ti naibii la o parte incapatanarea ta de capricorn, si spala-ti balaurii din ureche. Daca ei or sa plece, poate vei auzi ca nu sunt Baba Cloanta, (doar uneori..recunosc).
Inceteaza sa-ti imaginezi ca toate femeile sunt la fel, si ca din marea gradina a Domnului, m-a desprins si pe mine..noroc cu tine ca altfel muream proasta..ce sa zic!!!
Inceteaza o data pentru totdeauna sa fii barbat la momentul nepotrivit. Ma plictisesti, imi creezi spasme, aduna-ti cuvintele grele...ma zgaraie in timpane.
Le vreau inapoi pe cele dulci, nu imi trebuie pumnii, vreau degetele tale fine si aliura ta calduroasa!!
Te rog io inceteaza!
Inceteaza sa-ti imaginezi ca toate femeile sunt la fel, si ca din marea gradina a Domnului, m-a desprins si pe mine..noroc cu tine ca altfel muream proasta..ce sa zic!!!
Inceteaza o data pentru totdeauna sa fii barbat la momentul nepotrivit. Ma plictisesti, imi creezi spasme, aduna-ti cuvintele grele...ma zgaraie in timpane.
Le vreau inapoi pe cele dulci, nu imi trebuie pumnii, vreau degetele tale fine si aliura ta calduroasa!!
Te rog io inceteaza!
Aiurea
Ufff..vrei sa scrii, nu vrei sa scrii...ba scrii, pentru ca ai nevoie de spatiul tau, acolo unde nimeni nu se revolta.
Cobori, urci, te arunci, plonjezi, suna telefonul, urasti telefonul, respiri, nu mai respiri, vrei ajutor, nu ai ajutor, vrei suflete calde..toate sunt reci.
Iar te trezesti singura cand ai mai mare nevoie de oameni langa sufletul tau. Ce e mai afurisit ca singuratatea asta?
Esti constienta ca maine va trece, te ridici, respiri, pleci...te intorci...Zi mersi ca esti sanatoasa!
Cobori, urci, te arunci, plonjezi, suna telefonul, urasti telefonul, respiri, nu mai respiri, vrei ajutor, nu ai ajutor, vrei suflete calde..toate sunt reci.
Iar te trezesti singura cand ai mai mare nevoie de oameni langa sufletul tau. Ce e mai afurisit ca singuratatea asta?
Esti constienta ca maine va trece, te ridici, respiri, pleci...te intorci...Zi mersi ca esti sanatoasa!
In my secret lovely life
Pranzul iti deschide pleoapele prinse una de cealalta de lacrimi, dupa ce o noapte intreaga ti-ai plans singuratatea. Nu ai internet in camera, asa ca mananci ceva..orice, si te duci la caffe-ul din spatele caminului C10. Chatuiesti, fara interese, fara stiinta, "doar ca sa treaca timpul"..te gandesti tu in sinea ta.
Dupa doua ore, ai intalnirea stabilita: vis-a-vis de BCU - acolo unde CAT2003 nu stia ca soarecii de biblioteca isi mananca mintile.
Te aranjezi...blugii cu buzunare, puloverul nou cu umerii goi , si haina imprumutata pe care azi nu ai mai lua-o pe tine nici daca ai primi-o moka:).
Ajungi, vezi un chip de om maruntel si iti iamginezi intr-o clipa ca esti in filmele cu Stan si Bran : tu Bran, el Stan. Golfo di Napoli de pe Copou intretine discutiile despre publicitate, facultate, si chestii legate de viata din camin. Iti place asa...de el, lui ii place asa...de tine. Dar conexiunea inca nu s-a format.
Astepti zilele urmatoare... Anii urmatori: te saruta, dansezi, te plimbi, te apropii, simiti, iubesti, tradezi, te joci, nu mai ai chef, te plictisesti, te desparti, te impaci, aprofundezi, imbratisezi, locuiesti, te certi, cand gatesti, cand nu gatesti, cand esti dezordonata, cand esti ordonata. Cand iti convine, cand nu. Te enervezi, cunosti..sufletul, inima, barbatul, copilul, il iubesti, il vrei pentru tine, ti-ai spune ca pentru toata viata.
Se intampla. Il iei, semnezi docomentul, "oficial va merge bine". Esti fericita, ai tocuri de 12 cm, ai slabit, esti incredibil de frumoasa, ai jobul tau cu birou cu tot si intalniri cu oameni, care de ieri te intituleaza "Doamna". Esti Doamna lui, ai inelul tau si-ti pare atat de bine! Pentru ca il iubesti, pentru ca nu respiri fara, pentru ca iti place in fiecare zi mai tare, pentru ca simti ca traiesti langa cineva cu adevarat.
Pasesti in patul conjugal, in viata conjugala, totul se conjuga la persoana I plural: "noi".
"Noi doi, am ajuns pana aici. Privesti in urma si parca nu iti vine sa crezi ca cei 6 ani au trecut intr-un respiro.
Iti vine si tie sa crezi?
Te privesc zilnic: in patul meu, care a devenit al nostru, pe strada mea, care a devenit a noastra, in planurile mele, care si ele...au devenit ale noastre. Suntem aici unul pentru celalat. Imi vine sa te iubesc in fiecare zi mai mult. Pentru ca tu esti omul meu. Si pentru ca stii sa ma ierti cand nu am chef de tine, pentru ca iti pare rau pentru atunci cand esti suparat pe mine. Pentru curajul pe care l-ai avut cand mi-ai devenit sot.
Am avut nevoie de timp, de zilele in care sangele a stat sa explodeze, de acomodare. Am iesit din starea "noului" si-mi doresc acum sa ma bucur zilnic de tine. Fii langa mine, tine-ma langa tine. Nu uita de florile, cuvintele dulci si mangaierile tale minunate"
Indoi plicul, il lasi pe biroul sau, si te intinzi dupa sase ani, in patul vostru, cu bratele incolacite peste trupul sau.
Iubesti, esti fericita!
Dupa doua ore, ai intalnirea stabilita: vis-a-vis de BCU - acolo unde CAT2003 nu stia ca soarecii de biblioteca isi mananca mintile.
Te aranjezi...blugii cu buzunare, puloverul nou cu umerii goi , si haina imprumutata pe care azi nu ai mai lua-o pe tine nici daca ai primi-o moka:).
Ajungi, vezi un chip de om maruntel si iti iamginezi intr-o clipa ca esti in filmele cu Stan si Bran : tu Bran, el Stan. Golfo di Napoli de pe Copou intretine discutiile despre publicitate, facultate, si chestii legate de viata din camin. Iti place asa...de el, lui ii place asa...de tine. Dar conexiunea inca nu s-a format.
Astepti zilele urmatoare... Anii urmatori: te saruta, dansezi, te plimbi, te apropii, simiti, iubesti, tradezi, te joci, nu mai ai chef, te plictisesti, te desparti, te impaci, aprofundezi, imbratisezi, locuiesti, te certi, cand gatesti, cand nu gatesti, cand esti dezordonata, cand esti ordonata. Cand iti convine, cand nu. Te enervezi, cunosti..sufletul, inima, barbatul, copilul, il iubesti, il vrei pentru tine, ti-ai spune ca pentru toata viata.
Se intampla. Il iei, semnezi docomentul, "oficial va merge bine". Esti fericita, ai tocuri de 12 cm, ai slabit, esti incredibil de frumoasa, ai jobul tau cu birou cu tot si intalniri cu oameni, care de ieri te intituleaza "Doamna". Esti Doamna lui, ai inelul tau si-ti pare atat de bine! Pentru ca il iubesti, pentru ca nu respiri fara, pentru ca iti place in fiecare zi mai tare, pentru ca simti ca traiesti langa cineva cu adevarat.
Pasesti in patul conjugal, in viata conjugala, totul se conjuga la persoana I plural: "noi".
"Noi doi, am ajuns pana aici. Privesti in urma si parca nu iti vine sa crezi ca cei 6 ani au trecut intr-un respiro.
Iti vine si tie sa crezi?
Te privesc zilnic: in patul meu, care a devenit al nostru, pe strada mea, care a devenit a noastra, in planurile mele, care si ele...au devenit ale noastre. Suntem aici unul pentru celalat. Imi vine sa te iubesc in fiecare zi mai mult. Pentru ca tu esti omul meu. Si pentru ca stii sa ma ierti cand nu am chef de tine, pentru ca iti pare rau pentru atunci cand esti suparat pe mine. Pentru curajul pe care l-ai avut cand mi-ai devenit sot.
Am avut nevoie de timp, de zilele in care sangele a stat sa explodeze, de acomodare. Am iesit din starea "noului" si-mi doresc acum sa ma bucur zilnic de tine. Fii langa mine, tine-ma langa tine. Nu uita de florile, cuvintele dulci si mangaierile tale minunate"
Indoi plicul, il lasi pe biroul sau, si te intinzi dupa sase ani, in patul vostru, cu bratele incolacite peste trupul sau.
Iubesti, esti fericita!
joi, 14 aprilie 2011
Dragoste de femeie
Ieri Simona si-a cumparat papucii de la "Luiz Viton" si e jmechera tare. Prietena ei Suzi nu pierde trendul si se arata la intalnirea fetelor cu un Clutch Dior. "fataaa ce fain e!!!" "dar ce bine iti vin Luiz Vitoaneleeeee". De fapt amandoua crapa de ciuda, si fac spasme ca "vaca asta si-a luat iar un jmecher care o intoleste". Insa duduile vorbesc despre moda, fara sa stie macar ca e Louis Vuitton si nu Luiz Viton, ca parfumul se numeste de fapt Cacharel, si nu "Casharel", dau interviuri pe la Tv despre ce se mai poarta, si nu au mai citit o carte....NICIODATA?
Pardon..ma cherie, du-te la tata tau sa-ti mai dea cativa parai si sa te faca super-bomba-mexa-ultra-sexi, bibelou de pus in geam!
Sa nu cumva sa te spargi...doamne fer! Cine-ar mai pune apoi Luiz Vitoanele in circulatie?
Ieri am mai auzit una...erau doua in tren. Cica care e mai subtirica dintre ele. Amandoua erau aproximativ la fel...una mai nasoasa, alta mai cosoasa. Fata....nu mai pot cu dieta asta! Am slabit 5 kg intr-o saptamana (de fapt stia gagica ca nu a slabit deloc, ba mai luase juma de kg in plus.) Fataaa, dar pot sa vad, arati extraordinar de bine! "Habar nu are ca arata ca o ciuma, cine-o pupa oare pe asta?! Face acus o tona!Desigur mai are mult tare pana ma ajunge"
Auzi, dar bluzica asta iti vine tie foarte taree. De unde ti-ai luat-o? (Sa stiu sa nu intru acolo niciodata)
Femeile se iubesc "dimpreuna" si fac totul "dimpreuna". Dar se urasc separat!
Pardon..ma cherie, du-te la tata tau sa-ti mai dea cativa parai si sa te faca super-bomba-mexa-ultra-sexi, bibelou de pus in geam!
Sa nu cumva sa te spargi...doamne fer! Cine-ar mai pune apoi Luiz Vitoanele in circulatie?
Ieri am mai auzit una...erau doua in tren. Cica care e mai subtirica dintre ele. Amandoua erau aproximativ la fel...una mai nasoasa, alta mai cosoasa. Fata....nu mai pot cu dieta asta! Am slabit 5 kg intr-o saptamana (de fapt stia gagica ca nu a slabit deloc, ba mai luase juma de kg in plus.) Fataaa, dar pot sa vad, arati extraordinar de bine! "Habar nu are ca arata ca o ciuma, cine-o pupa oare pe asta?! Face acus o tona!Desigur mai are mult tare pana ma ajunge"
Auzi, dar bluzica asta iti vine tie foarte taree. De unde ti-ai luat-o? (Sa stiu sa nu intru acolo niciodata)
Femeile se iubesc "dimpreuna" si fac totul "dimpreuna". Dar se urasc separat!
marți, 12 aprilie 2011
Dimineata
Pentru ca te iei cu altele, uiti sa pui ceasul sa sune, si te ridici din pat cu doua ore mai tarziu decat trebuia " fac", cursul a inceput de doua ore..."" te repezi spre cafea, pui muesliul in paharul cu iaurt, te trezesti, bei, mananci, ai plecat! "Azi tre' sa-mi iau cartea de la librarie".
Te gandesti sa nu se supere El-ul din viata ta, ca ai uitat destepatorul aruncat pe masa si atat. Iti ridici pe furis genele, il pandesti, te strecori...nu ai curaj sa-l privesti.
Il astepti cu o pupa langa cafea, speri sa te ierte iar si iar, pentru ca tu esti aiurita, pentru ca te gandesti mereu la chestii fascinante pentru femei!
Sunteti de mana acum, in viteza, alergati spre statie, la a doua veti cobori. Il privesti, nu-ti vine sa crezi, "cat de mult te iubesc"
Te gandesti sa nu se supere El-ul din viata ta, ca ai uitat destepatorul aruncat pe masa si atat. Iti ridici pe furis genele, il pandesti, te strecori...nu ai curaj sa-l privesti.
Il astepti cu o pupa langa cafea, speri sa te ierte iar si iar, pentru ca tu esti aiurita, pentru ca te gandesti mereu la chestii fascinante pentru femei!
Sunteti de mana acum, in viteza, alergati spre statie, la a doua veti cobori. Il privesti, nu-ti vine sa crezi, "cat de mult te iubesc"
In my secret life (I)
"la cafenea in Post Galerie, in 10 minute!", papa faaaataaa
trantesti telefonul, rapid: demachiant, tonic, fond de ten, fard peste pleoape, ultima bluza cu ultimii pantaloni desigur, hopa'n tocuri, si fuga pana jos cele 111 trepte rasuna tot blocul. "sper ca m-am dat cu ruj! parul imi sta bine, parfum?..ah da de la mine e, m-am dat".
Alergi dupa tramvai . Ahh nu e control! "Hai ca merg moka o statie" si daca urca la urmatoarea, imi iau bilet. Nu a urcat, yuhuuu "azi am calatorit cu "nasul"".
Ajungi la mall, evadezi din tramvaiul cu emotii, iti aranjezi pantalonii, te examinezi , sari in lumea cafenelei.
X vorbeste, si tu cu ea, dar mintea alearga la contractul Arbeitsamtului, la asigurari medicale "sper sa ne faca din aia de familie". Mai tragi un fum din tigara, aprobi politicos tot ce ti se spune, te-ai plictisit deja, si totusi faci fata ta dragalasa, interesata. "el azi, cum o fi?, i-o fi trecut din suparare?" speri sa ii placa prajitura cu branza pe care i-ai gatit-o ca sa te ierte pentru ca aseara ai fost mofturoasa.
Vrei sa inveti totul repede, sa te acomodezi poate mai repede, sa intelegi basmele si literatura pana la metafore, eventual si pe cea specializata, vrei, vrei, vrei, nu stii unde sa incepi, cand sa te opresti.
"parca mai aveam de ieri doua pulpe in frigider, i le gatesc cand merg acasa, sper sa am timp".
Revii la tine, "azi sunt la dieta parca", "iar am iaurt cu muesli; il urasc", sorbi din cafea, esti linistita ca in sfarsit ai bani pentru cartile tale, pentru papucii si rochita pe care alta data le-ai vrut, dar au ramas in magazin pe raft.
"Cum o fi?...der die das...Kaffe? ahhhh da..stai ca am facut saptamana trecut la scoala e DER Kaffe, da da ..e masculin. Ceri frumos de la chelnerita, cu primele tale cuvinte in alta limba "noch eieN kaffe bitte" si esti mandra ca stii sa comanzi corect o cafea!
Iti pare bine ca te-ai vazut cu inca o persoana , desi nu prea iti plac oamenii din tara ta, pentru ca le stii comportamentul. "sper sa ne mai vedem"...
trantesti telefonul, rapid: demachiant, tonic, fond de ten, fard peste pleoape, ultima bluza cu ultimii pantaloni desigur, hopa'n tocuri, si fuga pana jos cele 111 trepte rasuna tot blocul. "sper ca m-am dat cu ruj! parul imi sta bine, parfum?..ah da de la mine e, m-am dat".
Alergi dupa tramvai . Ahh nu e control! "Hai ca merg moka o statie" si daca urca la urmatoarea, imi iau bilet. Nu a urcat, yuhuuu "azi am calatorit cu "nasul"".
Ajungi la mall, evadezi din tramvaiul cu emotii, iti aranjezi pantalonii, te examinezi , sari in lumea cafenelei.
X vorbeste, si tu cu ea, dar mintea alearga la contractul Arbeitsamtului, la asigurari medicale "sper sa ne faca din aia de familie". Mai tragi un fum din tigara, aprobi politicos tot ce ti se spune, te-ai plictisit deja, si totusi faci fata ta dragalasa, interesata. "el azi, cum o fi?, i-o fi trecut din suparare?" speri sa ii placa prajitura cu branza pe care i-ai gatit-o ca sa te ierte pentru ca aseara ai fost mofturoasa.
Vrei sa inveti totul repede, sa te acomodezi poate mai repede, sa intelegi basmele si literatura pana la metafore, eventual si pe cea specializata, vrei, vrei, vrei, nu stii unde sa incepi, cand sa te opresti.
"parca mai aveam de ieri doua pulpe in frigider, i le gatesc cand merg acasa, sper sa am timp".
Revii la tine, "azi sunt la dieta parca", "iar am iaurt cu muesli; il urasc", sorbi din cafea, esti linistita ca in sfarsit ai bani pentru cartile tale, pentru papucii si rochita pe care alta data le-ai vrut, dar au ramas in magazin pe raft.
"Cum o fi?...der die das...Kaffe? ahhhh da..stai ca am facut saptamana trecut la scoala e DER Kaffe, da da ..e masculin. Ceri frumos de la chelnerita, cu primele tale cuvinte in alta limba "noch eieN kaffe bitte" si esti mandra ca stii sa comanzi corect o cafea!
Iti pare bine ca te-ai vazut cu inca o persoana , desi nu prea iti plac oamenii din tara ta, pentru ca le stii comportamentul. "sper sa ne mai vedem"...
Minti imprastiate
Valuri de clestal se strang langa picioarele sale umblate pe drumuri, uneori obosite alteori zglobii.Apusul de soare ii vibreaza coastele, irisul, penetreaza mintea..libertate.
Corsetul reginei ii strange pieptul uneori, cu briceagul sfasie inima, danseaza picioarele obosite, sub fustele peste fuste. Un pescarus, aduce din varf de stanca praf de roca in cioc zdrobita, azi domnita si-a luat pantofii rosii cu toc. Avem pana acum, bucati de valuri, un soare apus, regina incorsetata, pantofii rosii. Deschide pagina "kinderilor din Bureblu" si se opreste asa incorsetata, la papusa desenata cu mustata. O amuza teribil kinderii din paginile cartii. As fi vrut uneori sa iau ceaiul cu Lissa, sa am iar 7 ani. Dar trecutul se intampla numai o data.
Tot la malul marii, cu ochii larg deschisi, urechile ascutite spre valuri. Nu inteleg de ce oamenii, fug de oameni. Si totusi mereu se plang ca sunt singuri. Nu le mai place nimic: sa se joace, sa se iubeasca, sa rada. Au uitat parca cu totii. Repulsie de cant, repulsie pentru frumos. Fete fade, povesti despre cai putere, pitipoance si feeling "sexy". Cu noi cum ramane? Cand ne punem haina noastra lejera, comfortabila? Cand incetam sa ne pese de cei din jurul nostru, si cand ne dorim sa fim noi cu noi?
Azi mi-au placut la nebunie pantalonii mei turcoaz pastel, botiti ghem, un pic murdari (abia scosi din dulap), mi i-am pus si tot mi-am intrebat sotul: "beibi sa ii iau?". Maine as vrea sa-i pun fara sa intreb pe nimeni, sa ma simt bine cu mine, asa cum simtisem azi sub copacul din parcul castelului, unde regina incorsetata, umbla doar in pantofii rosii...libertate
Corsetul reginei ii strange pieptul uneori, cu briceagul sfasie inima, danseaza picioarele obosite, sub fustele peste fuste. Un pescarus, aduce din varf de stanca praf de roca in cioc zdrobita, azi domnita si-a luat pantofii rosii cu toc. Avem pana acum, bucati de valuri, un soare apus, regina incorsetata, pantofii rosii. Deschide pagina "kinderilor din Bureblu" si se opreste asa incorsetata, la papusa desenata cu mustata. O amuza teribil kinderii din paginile cartii. As fi vrut uneori sa iau ceaiul cu Lissa, sa am iar 7 ani. Dar trecutul se intampla numai o data.
Tot la malul marii, cu ochii larg deschisi, urechile ascutite spre valuri. Nu inteleg de ce oamenii, fug de oameni. Si totusi mereu se plang ca sunt singuri. Nu le mai place nimic: sa se joace, sa se iubeasca, sa rada. Au uitat parca cu totii. Repulsie de cant, repulsie pentru frumos. Fete fade, povesti despre cai putere, pitipoance si feeling "sexy". Cu noi cum ramane? Cand ne punem haina noastra lejera, comfortabila? Cand incetam sa ne pese de cei din jurul nostru, si cand ne dorim sa fim noi cu noi?
Azi mi-au placut la nebunie pantalonii mei turcoaz pastel, botiti ghem, un pic murdari (abia scosi din dulap), mi i-am pus si tot mi-am intrebat sotul: "beibi sa ii iau?". Maine as vrea sa-i pun fara sa intreb pe nimeni, sa ma simt bine cu mine, asa cum simtisem azi sub copacul din parcul castelului, unde regina incorsetata, umbla doar in pantofii rosii...libertate
luni, 11 aprilie 2011
Mesajul meu MOV
Cred azi ca s-a invelit nervul meu in rai.
cred azi ca mov se pierduse in liliecii de mai.
aud din trecut tocuri de pete roz
calatorind spre vrajitorul din Oz.
Mi-au tresarit venele cu sange cu tot
auzeam din trecut glasuri in tropot.
nu am inteles misterul din mov
nu vreau sa'nteleg, mai bine citesc un ceaslov.:)):))
faptura mi-e bine
iubeste, traieste, simte...
cred azi ca mov se pierduse in liliecii de mai.
aud din trecut tocuri de pete roz
calatorind spre vrajitorul din Oz.
Mi-au tresarit venele cu sange cu tot
auzeam din trecut glasuri in tropot.
nu am inteles misterul din mov
nu vreau sa'nteleg, mai bine citesc un ceaslov.:)):))
faptura mi-e bine
iubeste, traieste, simte...
miercuri, 16 martie 2011
Ventricul
Cunosti tu soptirea, freamatul, vuietul?
simtesti tu parfumul, culoarea, sunetul?
privesti tu irisul, pielea, ventriculul?
S-au deschis azi pe marginea lacului
unde mormane de albastre clopote
strangeau in pocalele lor, zumzete
marturii, pasi indecisi, clocote.
Sub ramuri innegrite de timp
Ai gasit: soptire, freamat, vuiet
parfum, culoare si sunet.
Ai rupt sticla din calea timpului
secundele se vad cum alearga
sunt ticaieli de ventricul ramase
ce'asteapta, asteapta sa vina,
sa iasa, sa lase, sa se intregeasca.
Clopotele albastre adorm
sub luna prea grea asta seara
iti canta tie cant de iertare,
sa nu rupi, iar si iar din ventricul
exact ca gandacul:
e prea mic, o sa moara!
simtesti tu parfumul, culoarea, sunetul?
privesti tu irisul, pielea, ventriculul?
S-au deschis azi pe marginea lacului
unde mormane de albastre clopote
strangeau in pocalele lor, zumzete
marturii, pasi indecisi, clocote.
Sub ramuri innegrite de timp
Ai gasit: soptire, freamat, vuiet
parfum, culoare si sunet.
Ai rupt sticla din calea timpului
secundele se vad cum alearga
sunt ticaieli de ventricul ramase
ce'asteapta, asteapta sa vina,
sa iasa, sa lase, sa se intregeasca.
Clopotele albastre adorm
sub luna prea grea asta seara
iti canta tie cant de iertare,
sa nu rupi, iar si iar din ventricul
exact ca gandacul:
e prea mic, o sa moara!
luni, 14 martie 2011
Purpura
Purpura atarna ca un catarg
peste maini legate de dor si naduf
se lasa purtata de vantul din est
azi ai uitat sa zambesti.
Din ochi purprurii izvorasc rauri
se'nchina genele peste buze crapate
de timp, de dor, de clipe uitate,
nimic nu'i la fel de ieri pana pururi.
Inainte de purpura ranjea fericirea in ochi,
genele clipeau peste buze
zemoase, carnoase, frumoase,
azi au ramas imagini optuze.
Sa nu zici nicicand niciodata
balaurii noptii schimba menirea
a ce a fost, ce va sa fie?,
nici azi nu se stie.
Taci...asculta cantul mut
dureri ale purpurei care
naste de ieri un suflet
taiat, in pantece sfaramat.
peste maini legate de dor si naduf
se lasa purtata de vantul din est
azi ai uitat sa zambesti.
Din ochi purprurii izvorasc rauri
se'nchina genele peste buze crapate
de timp, de dor, de clipe uitate,
nimic nu'i la fel de ieri pana pururi.
Inainte de purpura ranjea fericirea in ochi,
genele clipeau peste buze
zemoase, carnoase, frumoase,
azi au ramas imagini optuze.
Sa nu zici nicicand niciodata
balaurii noptii schimba menirea
a ce a fost, ce va sa fie?,
nici azi nu se stie.
Taci...asculta cantul mut
dureri ale purpurei care
naste de ieri un suflet
taiat, in pantece sfaramat.
Nervuri
Cand aripile tale se frang in cenusa,
cand zborul ti-e oprit de glasuri ascutite,
cand nervii-ti arunca fiinta'n pustiu
sa nu ridici niciodata glasul,
sa nu-ti clocotesti cazanele mintii
intr-o desfatare a infernului
unde dracii intorc inimi cu furca.
Cand pumnii se strang mototol
iar lacrimi suvoiae se scurg,
nu mai ramane nimic din trairi
s-au ascuns...
Cand timpul se frange in cenusa,
cand ploaia se'arunca pe corp de statui
cand limba ta se'noada in cruci
sa nu uiti ca pietre arunci
ca omul din Bilblie ce arunca'n femeia cu pletele lungi.
Cand peste simtirile tale se nasc aschii lungi,
cand peste ochi desenezi pete albastre si dungi
sa-ti faci curaj sa alungi:
cenusa, aripile moarte, cuvintele mute...
cand zborul ti-e oprit de glasuri ascutite,
cand nervii-ti arunca fiinta'n pustiu
sa nu ridici niciodata glasul,
sa nu-ti clocotesti cazanele mintii
intr-o desfatare a infernului
unde dracii intorc inimi cu furca.
Cand pumnii se strang mototol
iar lacrimi suvoiae se scurg,
nu mai ramane nimic din trairi
s-au ascuns...
Cand timpul se frange in cenusa,
cand ploaia se'arunca pe corp de statui
cand limba ta se'noada in cruci
sa nu uiti ca pietre arunci
ca omul din Bilblie ce arunca'n femeia cu pletele lungi.
Cand peste simtirile tale se nasc aschii lungi,
cand peste ochi desenezi pete albastre si dungi
sa-ti faci curaj sa alungi:
cenusa, aripile moarte, cuvintele mute...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)