In mijlocul campului de maci, Sanziana se trezise din patul ei, sa scrie. Avuse un vis despre Fat-Frumos care era cam obraznic, nu asa cum credea ea ca trebuie sa fie Fat-Frumos. Luase Sanziana varf de iarba si scria:
"Fat- Frumos, azi noapte mi te-ai infatisat dupa pleoapele mele inchise de somn. Am crezut ca esti altfel. Dar visul acesta tare straniu a fost. Se facea ca buclele tale aurii nu erau aurii, erau de fapt negre. Si nici macar nu erau bucle. Aveai parul scurt, tuns tare de tot. Nu erai nici urat nici frumos. Ochii tai de azur, nu erau ca cerul, nici ca apa cum credeam eu ca ar trebui sa aiba ochii un Fat-Frumos. Aveai ochii ca doua masline: nici negrii nici verzi. Cumva caprui in bataia soarelui. Sa stii ca te-am urmarit indelung. Eram uimita ca te numesti Fat-Frumos. Ai venit cu mainile in buzunarele blugilor tai. Purtai pe tine fas albastru si un fes alb. Ha ha ha! Am inceput sa rad. "Fat- Frumos are fes si blugi!!! Da' tre sa fii modern, nu gluma!". Nici macar pe cal nu ai venit. Iti cumparasesi bilet de la RATP, sau au venit pe jos. Ce sa mai zicem? Print de print! Din neam ales, studentesc. Sa stii tu Fat-Frumos ca totusi nu am dat sa fug. Pentru ca o Sanziana moare de curiozitate. Trebuie sa stie tot. Cine esti, din ce neam imparatesc provii, care-ti sunt moravurile, ce calitati ai, cati galbeni posezi, ce ospaturi servesti, samd..
Ti-am dat mana asadar, si am pornit cu tine in Imparatie. Vorbe de duh rosteai si parea ca galbeni nu prea aveai. Dar erai tu in felul tau special. Doar nu erai un Fat-Frumos ca toti altii.
Mi s-au aprins calcaiele atunci sa stii. Erai tu altfel. Diferit. Iar Sanzienele iubesc lucrurile diferite. Mi te-am agatat de mana cu un streang si nu te-am mai lasat sa pleci. Chiar daca nu aveai cal, nici nu proveneai din neam ales de Imparati, aveai tu o inima buna si nobila. Erai obraznic, atipic. tare imi placeai in visul acesta! Era o aventura sa merg pe jos si nu pe cal, sa fur cirese din copaci, sa te sarut la miez de noapte'n parc.
Timpul trecuse repede in visul meu. Dupa un timp te-ai suparat pe mine Fat-Frumos. Nu-mi spuneai nimic. Ar fi trebuit sa am ghioc, in care sa citesc. Amaraciunea din gandurile tale. Erai necajit ca la tine in Imparatie nu sunt galbeni indeajuns, ca Sanziana munceste la palat, ca vorbeste grai Imparatesc. Din gandurile tale negre, a socotit sufletul meu ca trebuie sa planga. Sa-si verse amarul bucatelor servite de Fat-Frumos.
Ce sa-ti zic eu tie Fat-Frumos? Ca de cand tot scriu mi se toceste varful ierbii, si o data cu el mi se tocesc simtirile? Te-am agatat de mine cu funia din care pescarii fac navod. Si nu vreau sa pleci. Pentru ca inima asta a mea, pentru tine bate. Sa nu mai crezi tu Fat-Frumos ca tu esti gandac pentru mine. Doar ca uneori si Sanzienele obosesc. Vor si Sanzienele iubiri, povesti de'amor, brate cu flori de la printii lor sa primeasca in dar. Stiu ca tu esti un altfel de Fat-Frumos, pentru asta te-am legat de viata mea in cununie. Dar haide fii si tu te rog. Mai viu, mai vesel, mai increzator. Sanziana are nevoie azi de viata, de putere de incredere. Vino sa vorbim aceeasi limba Imparateasca!
Mi-s martori Luna si Soarele ca sangele meu pentru tine curge. Si atunci cand scuip venin, si-atunci cand scuip miere, tot de la mine vin. Pentru ca nici macar intr-o Imparatie nu poti fi mereu dulce si bun. Moravurile ni le mai schimbam cu zilele care se scurg pe spatele Universului.
Off...tu Fat- Frumos, ce ne facem?!?!"
Lipise Sanziana scrisoarea cu clei de manciuria, pusese peste ea pecetea Imparatiei. O daduse Porumbelului Voiajor s-o duca'n plisc la Fat-Frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu