Rabdare

Azi, in drum spre biblioteca m-am revazut cu ailalta eu. Era asa de dragalasa!
Am intrebat-o ce faci tu? "Ma joc cu apa" mi-a raspuns. Intr-adevar. Era mititica sub arcurile indoite ale fantanii arteziene pe care o astepta sa-si arunce jeturile de apa. Era leoarca din cap pana in picioare. Era asa vesela, nu avea nicio grija, afara de cea de a se juca. Mi-a placut de mine in clipa aceea si i-am zis:" sorry da tre sa vii cu mine. Gata cu apa si gata cu joaca, pune-te la locul tau in corpul meu!". A venit. Se speriase de eul meu nebun, de emotiile care faceau pe Ninja, de lacul pe care il adunasem in moi.
Am auzit-o cum a inceput sa urle la mine ca stricasem stratul cu flori de crini pe care ea il plantase inainte sa plece la joaca. Nu i-a placut nici ca am mazgalit peste galben, negru. Ne-am certat, ce sa-i faci?!
Acum e inca in mine. Imi place tare mult despre ea. Ma linisteste. Imi spune ca e bine ce fac, cum fac.
Imi spune ca tebuie sa fiu puternica, sa rezist ("sa reziste, sa reziste, sa reziste" - m-a tampit reclama aia) ca numai asa cei care vor sa inteleaga ceea ce am de transmis vor intelege.
Rabdare asadar....eu cu ailalta eu.