luni, 16 mai 2011

Furtuna

Vantul isi lasase descoperite aripile pentru bataia lunga a sufletului peste oameni. De gheata. Nu reuseste nimeni sa topeasca turnul de fildes al reginelor unde Dna. Rautate isi face veacul. Doua maini, doua piei, doua capete, patru ochi. Aceeasi seva, vieti total diferite. Pentru ca Sanziana este delicata in felul sau. Se bucura de verdele crud al ierbii, de norii cerului. Nimfa vaneaza comorile noptilor. Uitase despre macii din camp, despre bucuria de a mangaia soarele.
Sufla vantul crud. Nu mai ramane nimic in urma furtunii. Doar Sanziana si sufletul sau sub nori.

Un comentariu: