Frici

Din toate sentimentele pe care o faptura le poate nutri, frica mi se pare cea mai urata cu putinta. Nu poti traii linistit o secunda, ca pac vine Frica si te baga in toate bolile. Cine poate controla Frica?
Eu una pana acum nu am reusit.
Mi se face frica si tremur, inghesuita in mine, ma lupt cu mine, sa ma conving sa nu-mi fie teama, sa nu-mi clantane dintii in gura, sa nu-mi transpire palmele, sa nu-mi se bataie genunchii, sa nu-mi sara inima din piept.
Am sa trec in revista fricile mele constante de care mi-as dori sa ma lepad intr-o secunda, daca ar fi cu putinta.

1. Mi-e teama de cutremur de nu-i adevarat. Ma trezesc uneori in miezul noptii cu inima care se zbate sa iasa din lacasul sau, pentru ca subconstientul meu crede ca tocmai a trecut printr-un cutremur cumplit -  ca acela cand eram mica si patul nostru se clatina cu  o viteza destul de mare. Imi amintesc paturica de somn, maro, in care mama m-a ingramadit sa coboram repede cele trei etaje, ca stia ea de la vecini ca urmeaza o alta replica a Cutremurului mai agresiva. Eram o droaie de tanci la 3 dimineata, care asistam la un spectacol de fisuri ale peretilor. Crashhhhh, crashhhh, crushhh. Nu mai vreau Cutremur never ever am zis!
2. Mi-e teama de soareci sau de orice alta rozatoare. Nu le suport! Nu le vreau in viata mea, nici sa le vad, nici sa le aud numele, nici sa treaca pe langa picioarele mele. Ma invinetesc de spaima! Da stiu...e un animalut micut, inofensiv si dragalas. Mi-ar spune Barbatul. Dar NU!!! Beacs! Nu vreau sa vad!
3. Si de persoane mi-e teama. De cele rele. Care imi transmit energie negativa. Care au aura prin fund ascunsa. In gardi mi-a fost teama de Mihaela B.- o fetita ciudatica de care imi amitesc ca venea cu peste la pachetel. Nu am sa uit mirosul urat de peste de la 10:00 dimineata. In generala mi-a fost teama de Georgiana A. -  o fata rasfatata, singura la parinti care a venit cu mamica la scoala gata sa ma pocneasca pentru ca inainte cu o zi ii trantisem ghiozdanul de aur al printesei, la ora de educatie fizica. Fapta nevinovata, de copil. Peste liceu sarim. Nu mi-a fost teama de nicio persoana in afara de mama. De care si acu' mi-e teama oarecum. In facultate! Mi se face pielea de gaina cand imi amintesc de colegele mele de camera Scorpiile - doua surori din botosani - groaznic de rele.
4. Mi-e frica sa raman singura. Sa moara totul pe Terra si eu sa fiu singura. L-as implora pe Dumnezeu sa-mi lase macar o vrabie sau un trunchi de copac, de care sa-mi agat gandurile. Sunt dependenta de socializare. Si totusi mi-e frica uneori sa nu dau gres in socializarea mea cu oamenii.  
5. Mi-e teama de mine uneori. Cat de complicata sunt si de dificila, mi-e teama sa nu ranesc, sa nu urasc, mi-e teama sa uit sa rad, sa imi pierd curajul. Mi-e frica sa renunt la visele mele, cele care imi dau seva pasilor din fiecare zi. Ma sperie doar gandul ca m-as putea pomeni intr-o clipa fara mine, cea de acum.Nu stiu cum mi-ar fi. Apoi mi-ar fi totusi teama sa ma trezesc intr-o zi si pe perna de langa mine, sa nu mai fie Barbatul. Mi-am imaginat de mai multe ori cum ar fi...Urat! Al naibii de trist si pustiu. Precum lunile de iarna, lungi, friguroase, reci.

Voua de ce va este teama?