Am gonit spre soare. Cu bicicleta in Imparatia mea. Unde zanele isi zboara bicicletele printre nori. Cu infinit la ora, navighez catre acolo unde cealalta eu ma asteapta. Vroiam zilele trecute sa se sinucida. Pentru ca ma enerva! Imi era antipatica pentru starea ei de visare! Am lasat-o in casa ei pentru o vreme.
Azi in goana mea spre soare, se alinta pe bicicleta sa aurita, cu saua in forma de soare. Eu goneam spre soare, ea sedea cu dosul pe soare!!!
Mi-a placut. Am facut impreuna o plimbare ca intre fete. Eu cu cealalta eu.
Ce sa va spun? Am azi o stare de liniste, dar si de tristete oarecum. Imi vine sa iubesc atat de tare pe cineva incat sa-l sufoc. Pe de alta parte imi vine sa zvarl cat colo pe alt cineva, incat sa-l transform in tandari.
Vreau sa raman si vreau sa plec. Vreau sa zambesc si imi vine sa plang. Contradictorii toate sentimentele. Pe sau pe langa bicicleta. Probabil ca dezamagirea, dezamagirile, inchipuirile pe care le-am avut s-au topit in dureri.
Nici o lumnare din ceara nu miroase asa cum de fapt tu ai fi vrut atunci cand o aprinzi. Si totusi se topeste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu