M-am oprit in mijlocul unui camp verde. Mirosea a iarba cruda, a soare dogoritor.
Mi-am zis ca nu se mai poate. Renunt. Sa imi impart zilele cu nefericirea. Renunt. Sa ma dau cu barca altora. Pentru ca am nevoie sa ma dau in barca mea, pe marea mea. Sa curg de mana cu el pe raul acela albastru unde noi doi am ascultat muzica din anii de de mult. Renunt. Sa cred ca lor le mai pasa de cine as fi eu in esenta. Renunt. Sa mai storc din ochi lacrimi, de unde sa-mi botesc fiinta in milioane de sifonuri. Renunt. La cersit aprecieri, si blagosloviri. Renunt. Sa nu mai fiu eu cea care se bucura de actiunile care imi plac.
Renunt. La nelinisti, la telefoane cu iz de mofturi, la prietenii fade si nemultumiri vis-a vis de moi.
Renunt. La griji, la implicari.
Imi iau binele de mana. La el nu renunt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu