La raul albastru se merge cu trenul, cu pasii, sau cu inima deschisa spre gandurile tale.
S-a luat si Sanziana si s-a dus la raul albastru. Sa asculte muzica vapoarelor parcate intre stancile colturoase.
In drumul sau l-a regasit pe Fat- Frumos. Stiti voi... pana acum Fat- Frumos vroia sa umble fleaura prin Imparatie.
Avea cu el Fat-Frumos un papirus pe care l-a inmanat Sanzianei de acum libera in singuratatea ei. Pleoapele sale ramasera atintite asupra cuvintelor scrise de pana lui Fat-Frumos:
" Draga mea,
Mi-au ajuns zilele hoinaritului cu pasii acestia ai mei desprinsi din noroi. Am cautat zile in sir raspunsurile la golurile din launtrul meu. Tu esti raspunsul a toate. Pentru ca nu stiu ce m-as face fara felul tau de a fi. Ma simt parte cu parte descompus si trist. Nu am vrut sa plangi peste macii tai, nu am vrut sa transformi raul albastru in ape tulburi. Mi-am dorit numai sa intelegi. Lupta aceasta din mine. Nu isi au rost cuvintele, nici macar sufletele decojite. Ar trebui sa intelegem ca in Regat exista vanturi dulci si blande ca cele din zilele de vara, dar mai exista si cele de iarna: reci, aspre. Mi-au trecut amandoua prin coaste.
Te-am asteptat aici la raul tau albastru. Sa mi te iau de mana, sa iti spun ca vreau langa tine sa infrunt orice primejdie, orice impas al vietii. Chiar si atunci cand sunt incapatanat, hoinar, sufletul mi-e cu tine. Cu toata fata din tine."
La raul albastru cei doi aduna scoici pentru casa lor din mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu