miercuri, 29 iunie 2011

Divinitate

Dupa ce am alergat saptamani in sir in campul de maci deja ofiliti, m-am uitat spre cer. Nu mi-a venit sa cred cata lumina poate avea cerul in intregul sau. Nu am sa uit nici zambetul nici rochia alba a Fecioarei care imi mangaia sufletul. Am stiut atunci ca Binecuvantari exista. Doar ca trebuie sa ne deschidem fiinta, sa le primim in noi cu totul. Toata lumina aceea m-a invaluit cu liniste. De cateva zile sunt bine, fercita ca Dumnezeu exista.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu